De ce raportează patronii și angajații salarii mici

Doar un milion de angajați plătesc integral taxe la cotele pretinse de stat. Cât de repede pot fi ei pierduți?

Dintre cei șapte milioane de români care raportau în 2008 venituri salariale, 20% luau 57% din bani, arată o excelentă statistică obținută de Khris. Media primei cincimi era de 3800 de lei pe lună brut, iar media restului, doar 700 de lei.

Ce arată datele:

1. Două milioane de contribuabili în plus (liber-profesioniști) față de numărul salariaților cu contracte de muncă. Liberi să plătească doar cota de 16% pe veniturile declarate și ce contribuții sociale doresc.

2. 2,5 milioane de români plătiți cu salariul minim pe economie sau mai puțin, fie pentru că atâta merită, fie pentru ca să nu plătească taxe pe suma reală. Probabil, o mică parte dintre ei se regăsesc la punctul 1.

3. Dacă îi scădem pe cei 1,5 milioane de angajați la stat (doar un număr neglijabil intră la punctul 2, rămân un milion de angajați. La patron, cu salarii în jurul mediei naționale care la sfârșitul lui 2009 ajunseseră la 1400 de lei net. Mai exact, între 1000 și 2600 de lei în funcție de județ, potrivit unei statistici publicate de Gândul.

Un milion de români. Ei și angajatorii lor sunt cei care se conformează voluntar la fiscalitatea impusă de stat. Restul fie sar pe deasupra, fie se strecoară pe dedesubt, fie stau deoparte. Ce-i de făcut?

Varianta 1: Guvernul să aștepte până când șomajul, lehamitea sau consultanții fiscali îi vor înjumătăți.

Varianta 2: Guvernul să taie sever povara fiscală a patronului, care acum depășește salariul net pentru fiecare angajat.

Chiar și cu prețul majorării TVA: nu trebuie să se uite mai departe de Ungaria, care a mărit taxa la 25%, dar a micșorat impozitele pe salarii. Diabolicul mecanism fiscal, inventat de un birocrat francez, are meritul că și în condiții de evaziune fiscală mare tot găsește pe lanțul comercial o verigă de unde poate să ia ceva.
În schimbul unor scumpiri generalizate care se întâmplă o singură dată, sarcina fiscală se redistribuie mai uniform. Inclusiv către cei care scuipă-n sân doar când văd un sediu de Fisc.

Să ne-nțelegem! Sigur că lucrurile s-ar putea rezolva doar din lărgirea bazei de impozitare și din tăierea până spre jumătate a cheltuielilor de la bugetul de stat, dacă am avea un guvern competent. Din ce țară să-l împrumutăm?