Financiar vorbind, e război!
Irlanda și Portugalia tocmai și-au re-ocupat locurile previzibile în domino-ul datoriilor. Dacă ele vor cădea, euro va cădea. Dar cine să le-mpingă?
Înainte de salvarea de ultimă instanţă a AIG, Lloyd Blankfein, șeful Goldman Sachs, l-ar fi sunat pe Henry Paulson, pe atunci secretarul Trezoreriei și – la rândul său – fost șef al Goldman Sachs: „Avem o problemă. Clientul nostru AIG pare că nu mai are mult de trăit“. „Liniștește-te, trage aer în piept. Prima dată trebuie să fim siguri dacă falimentul este inevitabil“, i-ar fi răspuns Paulson. Blankfein deschide laptopul și începe să execute obligaţiile contractuale de aport de capital și să ceară răscumpărarea derivativelor. AIG intră în colaps. Blankfein către Paulson: „Asta s-a rezolvat! Acum ce facem?“
Povestea nu este reală ci doar o redramatizare a „celui mai bun banc din lume“ făcută de Janet Tavakoli, unul dintre puţinii specialiști în derivative care au reușit să-și păstreze reputaţia intactă. Timpul a demonstrat că, într-adevăr, salvarea AIG a fost de fapt salvarea Goldman Sachs. Însă timpul a demonstrat și mai mult decât atât: că Goldman Sachs nu este o căpușă ci, dimpotrivă – alături de agenţiile de rating – unul din vârfurile de lance ale intereselor financiare americane.
Nu sunt un adept al teoriilor conspiraţioniste de niciun fel. Câteva mi se par exagerări teribile iar majoritatea – halucinaţii pure. Cu toate ăstea, admit că multe lucruri se întâmplă fără ca publicul larg să le afle prea curând iar uneori nu le află niciodată. Întrebarea este: cât de mult ne schimbă ele viaţa. Criza financiară prin care trecem este genul de fenomen care să ne schimbe vieţile și cu siguranţă încă nu am aflat totul despre ea.
Însă suficiente lucruri sunt ușor de ghicit, în spatele știrilor financiare de zi cu zi sau ale dinţilor de ferăstrău de pe burse. Iar lucrul care devine mai evident pe zi ce trece este că în timp ce vorbim se poartă un veritabil război financiar între două puteri despre care n-am putea concepe vreodată să nu fie prietene: SUA și Zona Euro. (sigur, taberele sunt de fapt stratificate și parţial a-geografice, dar simplific de dragul melodramei)
De-o parte a Oceanului, bancherii de investiţii, agenţiile de rating și chiar presa de înaltă reputaţie atacă în mod vizibil și uneori iraţional euro și îi prevestesc dispariţia. De cealaltă parte, birocraţii strâng rândurile și cad de acord mai bine ca niciodată. Uneori, dau semne că sunt în stare să ia decizii curajoase. Adică exact ce nu mai sunt în stare SUA să facă. Dacă până recent cea mai mare sperietoare era falimentul statelor UE, acum austeritatea a devenit brusc cauza tuturor relelor, după modelul “dar de ce n-ai bască?”
Sigur, alteori o dau în bară. Cinicii ar putea spune că e doar o chestiune de timp până când “construcţia europeană” va ceda catastrofal. Poate că Irlanda și Portugalia rezistă, așa cum a rezistat deocamdată Grecia – importantă e uzura.
Deocamdată, China stă pe margine și încă își face calculele. O victorie europeană ar avantaja-o pentru că ar însemna dispariţia monopolului de pe piaţa internaţională a banilor. Însă este la fel de adevărat că o înfrângere a SUA ar dezavantaja-o, pentru că și-ar vedea „tunsă“ agoniseala strânsă până acum în dolari. Grea decizie.
Articol publicat în revista Corso
Update: Irlanda a reușit să liniștească pieţele după ce a reușit să plaseze obligaţiuni de 1,5 miliarde de euro pe patru ani (500 mil.) respectiv opt ani (1 mld.). Cererea a fost de 5,4 respectiv 2,4 ori mai mare iar dobânzile au fost de 5% respectiv 6%. Emisiunea nu era planificată, pentru că Irlanda are nevoile de trezorerie acoperite până anul viitor, însă decizia a fost luată din scurt, pentru a contracara temerile cum că statul nu se poate finanţa prin forţe proprii.
Nu e doar US vs UE, e US vs World Wide. Si nici macar, pentru ca inclusiv US va pica la un moment dat (chiar daca acolo e HQ-ul).
E un razboi pe care "statele" (federatii, uniuni, republici populare etc) NU au cum sa-l castige, prin urmare SIGUR il vor pierde. Vezi cum fiecare stat "se grabeste" sa-si declare incapacitatea cat mai repede, sa-si devalorizeze moneda (daca o mai are) cat mai competent.
Singurii care pot castiga din HAOSUL care vine sunt .. capitalistii. Aia feroce, pusi pe fapte mari.
Va fi frumos..
Agoniseala chinezilor in dolari poate fi schimbata (treptat) … in eur/aur/etc
Ce mai face romania printre porci?
initial era PIIGS (sa nu uitam de Italia)
cu romania in ciorba devine RIGIPS.
Sau daca prefarati totusi fara italia atunci e bun si un GRIPS.
"Poate că Irlanda și Portugalia rezistă"
Pai nu prea rezista. Irlanda a fost salvata vineri de BCE. Pina saptamina viitoare, probabil, cind va trebui sa o faca din nou. Cit si daca s-o mai putea.
@MadMax
Nu tocmai…
BCE ar fi intervenit pe piaţa secundară a bondurilor și cu doar câteva zeci de milioane de euro
Altfel, Irlanda a luat deja împrumuturile necesare pentru tot anul. Trezoreria e practic închisă.
Vor face totuși un test săptămâna asta și speră să fie cerere.
@mobutu
RIGIPS RULEZ!!
@John Galt
C'mon, orice război are ca scop final supravieţuirea, nu apocalipsa
Misto bancul si daca tot suntem la capitolul parafrazare: Teorii ale conspiratiei ? Teorii pe naiba…
Ramanem optimisti, incet, incet.. grecia isi revine…
Financiar vorbind – ce cauta Romania intre Piigs? Parca PIGS apoi PIIGS se referea la zona euro…
ce cauta Romania intre… ne place sa ne bagam in seama.
chiar daca nimeni nu stie unde e Romania pe harta, noi suntem siguri ca suntem buricul targului si la rele si la bune.
Financiar, Romania este o carpa in vant…
păi eu văd o prietenie de durată între germania, motorul economic al eurozonei și china, care destul de mult timp de acum încolo va avea nevoie de import de tehnologie industrială …
maglev & comp e un bun exemplu … până umplu nemţii de maglevuri toată china, la fel cum în secolul 19 sua sa umplut de căi ferate, mai e destul de lucru … și deo parte și de cealaltă a eurasiei ….
posibila înţelegere, la nivel strategic, eu-china, poate fi extrem de simplă pentru cuplul eurochinez: voi ne daţi tehnologia, noi vă dăm de lucru, că 1.5 miliarde de chinezi au nevoie de multe lucruri … și vă dăm și bani că avem destui verzișori … piaţă contra tehnologie … la schimb o lasă și zona euro mai moale cu barierele comerciale … să aibe china unde vinde până se dezvoltă piaţa internă și puterea de cumpărare destul ca să preia o parte din producţie … cu americanii lucurrile devin tot mai tensionate, licuriciul șef moare de ciudă că își pierde supremaţia FĂRĂ NICI UN FOC DE ARMĂ TRAS DE NOUL LICURICI ….
spre deosebire de toate celelalte imperii, imperiul chinez e unul pașnic … ipotetica și posibila lui supremaţie e câștigată prin muncă nu prin războaie de cucerire! păi cum să nu mori de ciudă! licuriciul american nu poate face nimic pentru a opri china din ascensiune pentru că china evită toate confruntările directe, mai ales cele armate sau politico-ideologice … provocări au fost destule, reacţiile moi, să dai în turbare nu alta!
dacă trendul continuă pe relaţia china-sua cu războiul comercial tot mai evident între foștul licurici șef și viitorul licurici șef cine știe dacă nu cumva cel de-al treilea licurici nu va ajunge licuriciul șef … din întâmplare și nebăgare de seamă ….
politicile financiare europene de austeriate financiară pot însemna și faptul că licuriciul neamţ nu a supt cu prea multă convingere la licuriciul american, care dădea doar laptele consumului nelimitat pe toate tâţele și era de mult convins că pentru a consuma mai trebuie să și produci ceva … nu ia trebuit mult să găsească un frate ideologic siamez în licuriciul chinez la fel de convins că munca e baza prosperităţii nu tembelizorul și reclamele marca holiud …
vom vedea ce va fi, china are destui verzișori să ne ţină pe linia de plutire … dar pe termen lung înţelegerile trebuie făcute la alt nivel strategic si ideologic …
eu văd doar două semne care scot bătrâna europă din rahat pe termen lung:
1. creșterea chinei continuă în ciuda crizei … asta înseamnă că o parte tot mai mare din creștere nu o mai reprezintă exporturile ci investiţiile/piaţa internă
2. nivelul exporturilor germane se menţine în ciuda crizei … păi unde poţi exporta pe ditamai criza decât acolo unde e creștere economică … china, brazilia, india!
adică înţelegea e deja făcută … accesul bătrânei europe la piaţa internă chineză există și se poate măsura … gălbejiţii dau de lucru europei deja …. dar e dirijat spre investiţii nu spre consum! că e stat comunist nu vrăjeală consumistă!
Lucian, sa inteleg ca azi imi dai dreptate?