Singura șansă a României este un guvern apolitic (II)
Susținere politică și autoritate am tot avut în ultimii 20 de ani, degeaba. E nevoie de competență și de rezultate.
Argumentam într-un cometariu recent de ce un guvern competent este – practic – imposibil când miniștrii trebuie să bifeze o agenda de partid și de ce majoritatea argumentelor anti-tehnocrați sunt, de fapt, pretexte și mituri spuse pe nerăsuflate de cei care nu vor să lase puterea din mână.
Merită mai multă atenție concluzia fundamentală a acestor mituri: “Un guvern de tehnocrați nu va fi lăsat să facă nimic”. Concluzia pare corectă, dar e de două ori înșelătoare. Ea presupune că guvernul politic reușește să facă ceva sau că măcar își propune. Fals, fals.
În România, guvernarea de prim rang lipsește aproape cu totul, și asta nu de ieri de azi ci de ani buni. Executivul are puteri nesperate care, culmea, îl împiedică să-și facă treaba, adică să execute. Ce contează dacă România va fi republică prezidențială sau parlamentară? Până una-alta este de-facto o republică guvernamentală. Puterea executivă are dreptul de-a emite ordonanțe cu putere de lege, aplicabile imediat.
Chiar și într-un regim așa-numit prezidențial, cum este cel din SUA, unde președintele conduce executivul, nicio propunere a Casei Albe nu e pusă în aplicare înainte de-a fi votată de Congres.
A devenit un obicei atât de bine-înrădăcinat ca Guvernul să dea legi încât nimeni nu-și mai poate imagina că lucrurile pot sta și altfel. Iar când ordonanțele sunt respinse, evident că eșecul guvernării cade pe umerii Parlamentului. În realitate, în fiecare din aceste cazuri Guvernul a uitat ce-are de făcut pentru că s-a luat cu alte treburi, “mai importante”.
Nu era nevoie de vreo lege pentru ca România să se ocupe meticulos de absorbția fondurilor europene și să nu ajungem să cotizăm la UE cu mai mulți bani decât am primit. Cu toată “susținerea politică” necesară și cu toate pârghiile puterii în mână, guvernele au dat-o în bară. Nici măcar nu li s-a părut cine știe ce prioritate, deși era punctul în care un guvern ar fi adus cea mai mare plusvaloare țării.
Nu era nevoie de vreo lege pentru ca cele peste 20 de miliarde de euro alocate de la buget pentru investiții în ultimii cinci ani să se transforme în ceva. S-au transformat în nimic. Responsabilii au avut “susținere politică”, au avut același șef și la Guvern, și singurul rezultat sunt câteva fâșii neterminate de autostradă, prin câmp. Nici asta nu li s-a părut vreo prioritate.
Nu era nevoie de vreo lege pentru ca serviciile publice să fie puse să funcționeze eficient, cu minimum de timp pierdut pentru beneficiari și cu minimum de costuri pentru contribuabili. Chiar și în ziua de azi, să stai la coadă la Poliție pentru un cazier judiciar pe care trebuie să îl duci la Poliție este o procedură standard. Iar când se termină banii, ce se întâmplă? Același lucru cu oameni mai puțini. Guvernul dă repede afară unu din patru funcționari de la ghișeu, cei rămași se plâng că nu fac față iar cozile cresc, matematic, cu 33%.
Articol publicat în România Liberă
“…cele peste 20 de miliarde de euro alocate de la buget pentru investiții în ultimii cinci ani [...] S-au transformat în nimic.”
AIUREA! S-au transformat in “moguli”, in “regi ai asfaltului”, in “grupuri de interese”, etc. (Si in campanie pt europarlamentare, in penthouse, etc.)
@VictorCh
Ăăă, da! Nu-mi găseam cuvintele
E nevoie intr-adevar de un guvern de specialisti, dar acesta este paralizat fara sustinere politica. E de datoria partidelor sa atraga oameni de valoare in randurile membrilor, exact cu scopul de a-i promova atat in opozitie, pentru atragerea increderii, si implicit a voturilor, cat si la guvernare, dupa castigarea alegerilor.
In tarile cu sistem parlamentar de Westminster – UK, Canada, Australia, Noua Zeelanda, exista o institutie de partid semi-oficiala, care se numeste Shadow Government (Guvern din Umbra), iar “ministrii” chiar isi iau rolul in serios – se pregatesc, se documenteaza, iau atitudine in Parlament in privinta initiativelor legislative din domeniul pe care il “pastoresc”. Au fost destule cazuri in care acestia si-au dat demisia in urma unor declaratii sau fapte nepotrivite, intocmai ca ministrii reali.
In Romania nu am vazut nicaieri astfel de initiative. Numirile ministrilor se fac “dupa ureche” si ajungem sa avem tot felul de incompetenti in domenii-cheie. Situatia este rezultatul faptului ca promovarea in partide se face pe criteriile obedientei fata de lideri, pupincurismului sau contribuitiei financiare, si deloc pe cel al competentei, cum se intampla in majoritatea democratiilor mature. In loc sa avem niste partide veritabile, ne-am procopsit in ultimii 20 de ani cu o multime de PCR-uri mai mici.
Nu specialistii trebuie sa caute partidul, ci tocmai invers!
Ramane o singura problema: nu stiu cum se face, da’ daca un specialist este intro functie, sau ii este negata competenta de oamenii politici (vezi cazul lui Daniel Funeriu, spre exemplu) sau intervine legea lui Murphy, legata de promovarea pana la dovedirea incompetentei.
Tare imi pare ca povestea asta cu “specialistii” e doar un fel de JOS care se vrea Apolitic.
Altfel nu prea inteleg de ce un Isarescu, apolitic totusi dar specialist -multi il recunosc chiar daca exista niste nimeni care neaga-, nu este bagat in seama.
Intr-o interventie tv, analistul Mugur Ciuvica a spus: Este o prostie sa spuna cineva ca este apolitic. Nimeni nu este apolitic. Doar boul este apolitic. De ani de zile ma straduiesc sa raman departe de politica, dar ce sa fac acum, sa nu fiu bou? Ce partid sa aleg? Ar fi mai bine un guvern apolitic, carevasazica de boi?