Poate România să iasă din criză cu bani chinezești?

“Uitați-vă în Est, acolo sunt banii”, spunea recent Mark Mobius, omul care va prelua administrarea Fondului Proprietatea prin Franklin Templeton.

Este doar una dintre sugestiile cum că investițiile chineze ar putea ajuta țări ca România să iasă din criză. Sugestii care, în principiu sunt corecte. Mda, principiile…

Banii chinezești, ca oricare alții, nu sunt gratis. Poate pretențiile lor sunt altele, dar la fel de mari. Uneori chiar mai mari. De exemplu, China și-a făcut propria agenție de rating și, tristețe: România stă mai prost decât în clasamentele hulitelor Moody’s, Standard&Poor’s și Fitch. Asta înseamnă că, dacă ar împrumuta guvernul român, chinezii ar cere dobânzi chiar mai mari decât băncile din vest.
Însă principala problemă este că, în afară de bani produși (în altă parte), noi nu prea avem ce le da în schimb. Ce le trebuie chinezilor:

1. Tehnologie înaltă. Asta n-avem nici cât ei.

2. Resurse naturale. Abia ne-ajung pentru noi.

3. Piață de desfacere (nu asta vrea toată lumea?). O au deja, dar încă e loc de mai mult. De ani de zile ar vrea ne construiască autostrăzi. Le fac ieftin și repede: La ei, au făcut 70.000 de kilometri în 20 de ani. Chiar dacă nu devine regulă, probabil că România ar trebui să-i lase pe chinezi să facă măcar o autostradă, pentru a servi ca model de eficiență. Ca model de calitate, n-u decât să servească cele făcute de Bechtel sau de regii asfaltului.

4. Canal de intrare pentru piața europeană. Asta chiar este o miză în următorii zece ani pentRomânia și vecinii săi. Se va respecta practic experiența Japoniei, care a trebuit să-și deschidă fabrici în UE și SUA pentru a vinde la potențial. Și aici, însă, chinezii sunt la fel de pretențioși ca toți ceilalți.
Vor taxe cât mai mici, birocrație puțină (ce dacă au la ei acasă, s-au săturat!), infrastructură bună. Parcă am mai auzit povestea asta, nu? Este povestea-oportunităților-deja-ratate. Am fi naivi să ne închipuim că de data asta lucrurile stau altfel. Chinezii au muncit mai mult pentru banii lor, deci e firesc să ceară mai mult în schimb.

Articol publicat în revista Corso