Nu stricați bunătate de criză!

Dacă puroiul e bine dezinfectat, țesutul economiei se poate vindeca. Sunt deja lucruri care s-au schimbat în bine.

Până acum un an și jumătate, firmele românești au alergat cu câte o ghiulea de fiecare picior și asta nu le-a încurcat foarte mult. De-o parte a atârnat povara statului – risipă, incompetență ineficiență – de cealaltă balastul propriu – aceleași componente. Nu conta prea mult, erau vremuri în care mergea orice. Acum, nu mai merge nimic.

Între timp, companiile s-au debarasat de ghiuleaua lor. Au tăiat costurile, au început să se bată cu adevărat pentru fiecare client, au ajuns să își gândească fiecare pas și să își cântărească fiecare bănuț. Au renunțat la planurile păguboase, la costurile inutile și la angajații care mai mult încurcau decât ajutau. Cu un picior eliberat, ar fi gata să fugă iar.

Însă dacă se termină criza ca prin minune, așa cum au sperat până acum politrucii, cealaltă ghiulea – povara statului – va rămâne atârnată bine-mersi. Apoi, e doar o problemă de timp până când balastul se va aduna din nou și la piciorul sănătos. La fel ca până acum.

Păi la ce bun să controlezi costurile sau să-ți mulțumești clienții când competitorii tăi fac de zece ori mai mulți bani cu de zece ori mai puțin efort, în cârdășie cu statul? și la ce bun să investești într-o țară unde nu funcționează regulile capitalismului ci ale feudalismului?

E rândul statului să renunțe la planurile păguboase – proiecte fanteziste de investiții din care profită doar clientela, la cheltuielile inutile – adică aproape toate și la angajații care mai mult încurcă – cine ajută?

Nu stricați bunătate de criză, acum e cel mai bun moment să scăpăm de restul balastului. și nu doar să mai cioplim din bilă: e mai ușor și mai eficient să tai lanțul cu totul. și ar fi singura șansă pentru ca România să treacă pe un palier superior de dezvoltare economică.

La concursul de alergări cu ghiulele nu vin atleții, vin doar ocnașii.

Articol publicat în revista Corso