Riscograma
Lucian Davidescu

Solidaritatea consumatorilor poate salva economia

Sunt rare momentele când, dincolo de vorbe aruncate aiurea, o naţiune chiar trebuie să fie solidară şi când solidaritatea poate într-adevăr să răstoarne o situaţie grea.

Iar asta nu înseamnă sacrificii mari, pe care nimeni n-ar fi dispus să le facă. Dimpotrivă, solidaritatea poate însemna eforturi mici, suportabile, făcute de mulţi oameni conştienţi de un scop comun.

Creşterea TVA este unul dintre aceste cazuri. Reflexul imediat – scumpirea mărfurilor – este păgubos nu doar pentru cumpărători, ci chiar pentru comercianţi. Statul va lua ce şi-a propus să ia, indiferent dacă preţurile stau pe loc sau intră într-o spirală de creştere.

Însă fiecare companie este tentată să încerce să-şi acopere pagubele proprii, indiferent de consecinţe, mai ales dacă simte că poate miza pe dependenţa sau pe comoditatea cumpărătorilor.

De data asta e treaba ta, cumpărător, să faci economiei un bine chiar şi cu forţa. Poţi obţine efecte impresionante cu eforturi mici, uneori chiar triviale.

De data asta e treaba ta, cumpărător, să faci economiei un bine chiar şi cu forţa. Poţi obţine efecte impresionante cu eforturi mici, uneori chiar triviale.

1. Refuză scumpirile abrupte, chiar dacă noul preţ ţi se pare acceptabil.

Poate că o scumpire de la 10 la 11 lei pare neglijabilă, însă ea înseamnă că în altă parte a economiei cineva îşi pierde jobul. Renunţă la marca ta de suflet dacă ea încearcă să abuzeze de tine. Stimulează eficienţa! Caută o ofertă mai bună, chiar dacă asta înseamnă să mergi 100 de metri în plus.

2. Penalizează monopolurile, chiar dacă trebuie să sacrifici puţin din propriul confort.

Atunci când un furnizor de utilităţi măreşte tarifele, nu-l poţi schimba. Dar poţi reduce consumul în aşa fel încât factura să rămână la fel. Sau poţi investi chiar acum într-o soluţie de economisire pe termen lung. Asta îl va determina pe furnizor să se gândească de două ori înainte de a mai abuza de propria poziţie.

3. Evită evazioniştii, chiar dacă nu vrei să dai bani statului.

Cere bonuri şi facturi! Astfel îi stimulezi pe producătorii eficienţi, care se încăpăţânează să plătească taxe şi totuşi rezistă pe piaţă, nu pe cei al căror singur avantaj competitiv este evaziunea. Şi pentru că astfel previi o nouă mărire de taxe în viitor, pe care probabil n-ai mai putea să o ocoleşti.

4. Cumpără-ţi Logan, chiar dacă îl dispreţuieşti.

Patriotismul economic e util, dar fără exagerări. Nu trebuie să cumperi un lucru scump şi prost doar pentru că e românesc, pentru că asta ar face mai mult rău decât bine. Nici să refuzi un lucru ieftin şi bun doar pentru că este de import – şi asta ar face mai mult rău decât bine. Însă în zona judecăţilor fine ale raportului preţ/satisfacţie nu strică o doză substanţială de favoritism faţă de produsele locale.

Pentru că o parte din bani se va întoarce, indirect, chiar în buzunarul tău.

Strict teoretic, creşterea TVA este un transfer ireversibil de avuţie din economie în buzunarul statului. Însă ţările ca România, care au un deficit comercial substanţial, pot acoperi o parte din pagubă doar prin scăderea importurilor.

Nimic nu e chiar gratis, însă unele lucruri pot fi obţinute cu efort mai mic, dacă efortul e comun. România are rezerve mai mari decât miliardele de euro din cuferele BNR sau decât milioanele de tone de petrol din pământ. Are rezerve de oportunitate care ar valora sute de miliarde de euro, dar pe care încă nu ştie exact cum să le exploateze.

 

Dacă nu te obligă statul, nu e protecționism economic

 

9 comentarii
VictorCh

"…creşterea TVA este un transfer ireversibil de avuţie din economie în buzunarul statului."

Nu numai CRESTEREA TVA este un transfer din economie in bugetul statului, ci tot TVA-ul dimpreuna cu toate taxele si darile, dar parca n-as prea crede sa fie ireversibil: acele sume servesc (intre altele) si pt achizitiile publice de bunuri, utilitati, servicii, etc (din care o mare parte sunt facute din economie) si respectiv pt plata salariilor bugetarilor, care in mare parte tot in economie se intoarce prin acelasi gen de achizitii.

bujold

Si daca m-am saturat sa dau atatia bani statului care nu-mi ofera servicii pe masura banilor pe care-i platesc? Cineva ma intreba de ce eu consider ca dau, taxe si impozite, din salariu lunar 56%, incluzand si TVA. Si acum nu vor mai fii 56% ci 58%. Si ce am in schimb? Servicii sanitare precare, scoala de proasta calitate, o politie corupta si care nu-si face datoria fata de platitorii de taxe ci fata de platitorii de spaga, drumuri inexistente, Nu mai comentez.

Si, apoi, solidaritate fata de cine? Muncesc 7 zile din 7, n-am concedii si nici vacante. Sa ma solidarizez cu toti betivanii si chiulangii? Sa platesc pentru toti nespalatii care nu contribuie cu nimic dar beneficiaza de pe urma platilor mele de servicii de aceeasi calitate, sau lipsa de calitate, ca si mine? De ce? Atunci cand statul asta va decide sa dea inapoi NUMAI celor care platesc servicii de calitate ma voi gandi la felul in care am de gand sa folosesc banii pe care-i castig din munca. Pana atunci, imi voi restrange cheltuielile iar pentru produsele mai scumpe voi face achizitii din locuri mai ieftine.

ionut

Cu parere de rau, la punctul 3, ala cu "cereti bonuri si facturi" ai dat-o in bara! Apelul firesc e cel pe dos! In condiitle actuale de fiscalitate, exces de reglementare si birocratie, producatorii si agentii economici pot fi "eficienti" in 3 moduri: ori fac (o parte din) afaceri cu statul, ori detin un monopol artificial (oferit de stat) sau sau fac parte dintr-un cartel sutinut de stat, ori fac evaziune. Sistemul actual (statul maximal) e nesustenabil. Singurul mod de a-l darama e evaziunea…

seth

Sa vreau si nu pot sa devin un "patriot economic"! Am Skoda (deci nu pot sa cumpar Logan), ma alimentez de la Carrefour (FR) sau Kaufland ( cea mai apropiata piata traditionala e la 2 km. joi-vineri), pe haine scrie made in China, Bangladesh, Italy (costum cumparat in G.B.!), fumez de la British-American si laptopul e Toshiba. Am credite la Raiffeisein, Unicredit si ING (mici!), masina de spalat e de la Indesit, mobila poloneza (mai ieftina decat la Moldomobila), telefon Nokia luat pe puncte inainte de Jucu boom. Nu pot sa cumpar cascaval romanesc (prea scump), muschi Azuga (prea scump), bere romaneasca (nu gasesc!) si nu pot sa substitui berea cu vin (decat pe un grafic). Sunt sclavul mondialiizarii? Nevasta-mea (romanca) spune ca sunt sclavul ei!

gica de la scularie

m-am saturat de krugman asta ca de icre negre mucegaite. dupa 2007 pana azi a dat de 10-15 ori cu mucii in fasole dar tot il baga lumea in seama. a ajuns sa fie citat si la esca

Lucian Davidescu

@VictorCh

Evident că "nu numai"

@bujold

"Pana atunci, imi voi restrange cheltuielile iar pentru produsele mai scumpe voi face achizitii din locuri mai ieftine"

E un început bun.

În rest, scuze se găsesc tot timpul 😀

@ionut

"Singurul mod de a-l darama e evaziunea"

Dacă-i aşa, te miri cum de mai există 😉

Acu, serios: întotdeauna vor găsi cum să adune bani, fie şi prin "metoda Mugabe"

@seth

Dacă tu nu poţi, alţii trebuie să tragă şi mai tare k să compense, aşa funcţionează solidaritatea 😉

punk

Perfect de acord cu solidaritatea. Dar ea trebuie impusa prin politici publice si celor care nu vor sa fie solidari, orice alta propunere e imorala, pentru ca abuzezi de buna credinta a unei minoritati cand stii bine ca majoritatea nu va percuta.

Exemplu de solidaritate fortata: supraimpozitarea pensiilor peste 25-30 de milioane.

ionut

@Punk

"Dar ea (solidaritatea) trebuie impusa prin politici publice si celor care nu vor sa fie solidari"

😀

Poti vorbi de solidaritate doar VOLUNTAR. "Solidaritatea" impusa se numeste altfel si anume munca fortata/silnica (sclavie). Povestea asta cu solidaritatea e "argumentul forte" al socialistilor/etatistilor de pretutindeni…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *