Ce înseamnă, concret, solidaritate. Cazul TVA
Sunt rare momentele când, dincolo de vorbe aruncate aiurea, o națiune chiar trebuie să fie solidară și când solidaritatea poate într-adevăr să răstoarne o situație grea.
Iar asta nu înseamnă sacrificii mari, pe care nimeni n-ar fi dispus să le facă. Dimpotrivă, solidaritatea poate însemna eforturi mici, suportabile, făcute de mulți oameni conștienți de un scop comun.
Creșterea TVA este unul dintre aceste cazuri. Reflexul imediat – scumpirea mărfurilor – este păgubos nu doar pentru cumpărători, ci chiar pentru comercianți. Statul va lua ce și-a propus să ia, indiferent dacă prețurile stau pe loc sau intră într-o spirală de creștere.
Însă fiecare companie este tentată să încerce să-și acopere pagubele proprii, indiferent de consecințe, mai ales dacă simte că poate miza pe dependența sau pe comoditatea cumpărătorilor.
De data asta e treaba ta, cumpărător, să faci economiei un bine chiar și cu forța. Poți obține efecte impresionante cu eforturi mici, uneori chiar triviale.
Cumpără-ți Logan, chiar dacă îl disprețuiești. Patriotismul economic e util, dar fără exagerări. Nu trebuie să cumperi un lucru scump și prost doar pentru că e românesc, pentru că asta ar face mai mult rău decât bine. Nici să refuzi un lucru ieftin și bun doar pentru că este de import – și asta ar face mai mult rău decât bine. Însă în zona judecăților fine ale raportului preț/satisfacție nu strică o doză substanțială de favoritism față de produsele locale. Pentru că o parte din bani s-ar întoarce, indirect, chiar în buzunarul tău.
Strict teoretic, creșterea TVA este un transfer ireversibil de avuție din economie în buzunarul statului. Însă țările ca România, care au un deficit comercial substanțial, pot acoperi o parte din pagubă doar prin scăderea importurilor.
Citește contiuarea în România Liberă
http://www.nytimes.com/2010/06/28/opinion/28krugman.html?ref=paulkrugman
Austeritatea duce la dezastru.
“…creșterea TVA este un transfer ireversibil de avuție din economie în buzunarul statului.”
Nu numai CRESTEREA TVA este un transfer din economie in bugetul statului, ci tot TVA-ul dimpreuna cu toate taxele si darile, dar parca n-as prea crede sa fie ireversibil: acele sume servesc (intre altele) si pt achizitiile publice de bunuri, utilitati, servicii, etc (din care o mare parte sunt facute din economie) si respectiv pt plata salariilor bugetarilor, care in mare parte tot in economie se intoarce prin acelasi gen de achizitii.
Si daca m-am saturat sa dau atatia bani statului care nu-mi ofera servicii pe masura banilor pe care-i platesc? Cineva ma intreba de ce eu consider ca dau, taxe si impozite, din salariu lunar 56%, incluzand si TVA. Si acum nu vor mai fii 56% ci 58%. Si ce am in schimb? Servicii sanitare precare, scoala de proasta calitate, o politie corupta si care nu-si face datoria fata de platitorii de taxe ci fata de platitorii de spaga, drumuri inexistente, Nu mai comentez.
Si, apoi, solidaritate fata de cine? Muncesc 7 zile din 7, n-am concedii si nici vacante. Sa ma solidarizez cu toti betivanii si chiulangii? Sa platesc pentru toti nespalatii care nu contribuie cu nimic dar beneficiaza de pe urma platilor mele de servicii de aceeasi calitate, sau lipsa de calitate, ca si mine? De ce? Atunci cand statul asta va decide sa dea inapoi NUMAI celor care platesc servicii de calitate ma voi gandi la felul in care am de gand sa folosesc banii pe care-i castig din munca. Pana atunci, imi voi restrange cheltuielile iar pentru produsele mai scumpe voi face achizitii din locuri mai ieftine.
Cu parere de rau, la punctul 3, ala cu “cereti bonuri si facturi” ai dat-o in bara! Apelul firesc e cel pe dos! In condiitle actuale de fiscalitate, exces de reglementare si birocratie, producatorii si agentii economici pot fi “eficienti” in 3 moduri: ori fac (o parte din) afaceri cu statul, ori detin un monopol artificial (oferit de stat) sau sau fac parte dintr-un cartel sutinut de stat, ori fac evaziune. Sistemul actual (statul maximal) e nesustenabil. Singurul mod de a-l darama e evaziunea…
Sa vreau si nu pot sa devin un “patriot economic”! Am Skoda (deci nu pot sa cumpar Logan), ma alimentez de la Carrefour (FR) sau Kaufland ( cea mai apropiata piata traditionala e la 2 km. joi-vineri), pe haine scrie made in China, Bangladesh, Italy (costum cumparat in G.B.!), fumez de la British-American si laptopul e Toshiba. Am credite la Raiffeisein, Unicredit si ING (mici!), masina de spalat e de la Indesit, mobila poloneza (mai ieftina decat la Moldomobila), telefon Nokia luat pe puncte inainte de Jucu boom. Nu pot sa cumpar cascaval romanesc (prea scump), muschi Azuga (prea scump), bere romaneasca (nu gasesc!) si nu pot sa substitui berea cu vin (decat pe un grafic). Sunt sclavul mondialiizarii? Nevasta-mea (romanca) spune ca sunt sclavul ei!
m-am saturat de krugman asta ca de icre negre mucegaite. dupa 2007 pana azi a dat de 10-15 ori cu mucii in fasole dar tot il baga lumea in seama. a ajuns sa fie citat si la esca
@VictorCh
Evident că “nu numai”
@bujold
“Pana atunci, imi voi restrange cheltuielile iar pentru produsele mai scumpe voi face achizitii din locuri mai ieftine”
E un început bun.
În rest, scuze se găsesc tot timpul
@ionut
“Singurul mod de a-l darama e evaziunea”
Dacă-i așa, te miri cum de mai există
Acu, serios: întotdeauna vor găsi cum să adune bani, fie și prin “metoda Mugabe”
@seth
Dacă tu nu poți, alții trebuie să tragă și mai tare k să compense, așa funcționează solidaritatea
Perfect de acord cu solidaritatea. Dar ea trebuie impusa prin politici publice si celor care nu vor sa fie solidari, orice alta propunere e imorala, pentru ca abuzezi de buna credinta a unei minoritati cand stii bine ca majoritatea nu va percuta.
Exemplu de solidaritate fortata: supraimpozitarea pensiilor peste 25-30 de milioane.
@Punk
“Dar ea (solidaritatea) trebuie impusa prin politici publice si celor care nu vor sa fie solidari”
Poti vorbi de solidaritate doar VOLUNTAR. “Solidaritatea” impusa se numeste altfel si anume munca fortata/silnica (sclavie). Povestea asta cu solidaritatea e “argumentul forte” al socialistilor/etatistilor de pretutindeni…