Cât crește euro? BNR a pierdut frâiele sau o face pe mortul?

Nu prea există scenariu intermediar. Fie BNR a pierdut controlul cursului valutar, fie știe foarte bine ce face. Fie și una și alta.

1. “Varianta neîncrederii”. BNR a pierdut frâiele.

Este de neînțeles ce – și mai ales cum – s-a întâmplat pe piața valutară după decizia Curții Constituționale.
Chiar dacă Banca Națională ar fi decis să lase leul să se mai deprecieze, ultimul lucru de care avea nevoie este ca asta să se întâmple pe fond de panică.
Motivul este simplu. Decât să cumpere populația euro și să-i tezaurizeze, mai bine cumperi tu – bancă centrală – euro și îi tezaurizezi. Cu “speculatorii” te bați ușor, fiindcă ei joacă cu bani de împrumut, sub presiunea dobânzilor. Dar de ce ai invita populația și companiile să te concureze la cumpărarea de euro.
Iar când un director din BNR face scenarii cu euro la șase lei iar apoi moneda națională se depreciază rapid fără ca BNR să-și impună propriul ritm, asta creează panică.

2. “Varianta încrederii”. BNR o face pe mortul.

Dar dacă BNR joacă la cacealma, încercând să facă rost de bani? Este într-adevăr un scenariu care ar presupune o cantitate greu de imaginat de sânge rece, viziune și coordonare.
Rețeta sună așa: dai tonul unui atac asupra leului, doar ca să îl controlezi mai bine. Lași piața să cumpere scump, doar în speranța că va vinde mai târziu și mai scump. Vinzi chiar tu, cu certitudinea că vei cumpăra mai târziu, mai ieftin.
Câștigi astfel la rezervă ceva investiții străine “involuntare” și nu numai. “Naționalizezi”, perfect legitim, o parte din banii populației care n-a avut încredere în moneda națională și i-a transformat în valută.

3. “Varianta combinată”. BNR a pierdut frâiele și o face pe mortul.

Mare atenție la ce faceți cu banii! În cazul în care BNR s-a resemnat că leul trebuie să se așeze pe un palier mai depreciat, chiar dacă a făcut ceva erori la încept nu se va da bătută așa ușor.
Poate, cu costuri acceptabile și beneficii mari să facă o gaură temporară de apreciere – până spre patru lei – înainte să lase lucrurile să se așeze definitiv. Scopul ar fi să le tragă o smetie din fugă, peste umăr. S-a mai întâmplat asta, la faimosul atac de la sfârșitul lui 2008, când cursul s-a întors de la 4 lei la 3,6 lei în octombrie, pentru a sări iar la 4 lei până la sfârșitul anului.

Fundamental, Banca Națională n-are nevoie de încă o presiune inflaționistă și are rezerve suficient de mari ca să păstreze cursul la un nivel apropiat de cel actual. De asemenea, creșterea TVA are ca efect teoretic pe termen lung aprecierea monedei naționale. Pe de altă parte, un nivel ușor depreciat al cursului ar asigura statului o finanțare mai facilă. Însă în orice caz, un scenariu de 6 lei pentru un euro nu este nici mai departe nici mai aproape decât unul de trei lei pentru un euro.