De fapt s-au intamplat doua lucruri separate
1) AIG (si alte institutii) au dat-o in bara fie cu investitiile in credite imobiliare, fie in garantarea lor (in cazul lui AIG), si guvernul federal a cheltuit $700 miliarde sa le “bail out”, din care probabil va reusi sa recupereze cam $500, si efectiv pierdut doar $200. Toate garantiile facute de AIG au fost asumate (si respectate) de guvern, dar ca pret AIG isi vinde toate sucursalele din afara Americii, ca sa poata sa dea banii inapoi guvernului
2) Pensiile americanilor acum sunt de 3 feluri
a) o pensie mica de stat, Social Security, care inca are un excedent de 3 trilioane de dolari, cu care va putea plati pensiile generatiei baby-boomer.
b) majoritatea au fonduri proprii gen 401k, in care decid sa investeasca fie in actiuni, fie in obligatiuni de stat, etc. Cei care au investit in actiuni pe sector bancar au pierdut cel mai mult. Cei care au investit intr-un index mai general gen SP500 au pierdut cam jumate, dar incet-incet isi revine indexul (desi inca este cu 30% mai jos de valoarea de acum 3 ani). Cine a vrut sa evite riscul si a investit in obligatiuni nu a pierdut nimic, dar cu dobanda de doar 2-3% pe an nici nu va avea mult de castigat
c) o mica minoritate mai are o pensie in plus de la guvern sau de la mari companii, dar asta e din ce in ce mai rar, si peste 90% din tinerii care se angajeaza acum nu au aceasta obtiune

Din bunavointa, am acceptat sa-i oferim omului o sansa. Si tatal meu a ascultat atunci atent prezentarea, l-a lasat sa-si spuna poezia si la final l-a refuzat politicos.

I-a explicat amicului ca asigurarea lui este casa pe care a construit-o, bunurile cumparate, copii care i-a crescut si rezervele pe care le-a pus deoparte singur. Ca nu are nevoie sa dea lunar banii unei companii sau unui sistem de stat care sa-i spuna ca peste cateva zeci de ani o sa-i dea pensia inapoi. Gandea “batraneste” ca sa zic asa.

Amicul s-a mirat, ca pe vremea aia tot ce insemna companie americana si banca era considerat sfant. La fel cum e considerat si sistemul de pensii de stat acum. I-a explicat ca societatea are istoric si renume de ani intregi, in care a platit de fiecare data si totul a fost ok, dar nu l-a convins.

Singura diferenta intre sistemele AIG si cel de stat este ca primul incearca sa te convinga, iar al doilea iti baga mana direct in buzunar. Ce s-a intamplat acum doi ani cu AIG si pensiile americanilor stie toata lumea. Acum ar vrea sa uitam istoria si renumele, sa o luam iar de la capat. Cu un nou carita.. pardon… ALICO…

Cea mai buna solutie e un faliment curat si cinstit. Acolo ne chinuim sa ajungem de vreme buna, insa va mai dura un pic pana ce oamenii vor intelege ca dependenta fata de sistem este de fapt o simpla boala.

Ar fi frumos daca ar pica mai repede sistemul politic, pentru a ne scuti de suferinte inutile. Dar ne-ar lipsi probabil de cateva lectii valoroase. Pentru ca ma gandesc un pic in perspectiva. In cazul in care masurile se implementeaza si la toamna se strica iar jucaria. Si o sa se strice indiferent de asa-zisele “masuri”. Odata cu ea se pune insa cruce lumii politice si ultimei farame de incredere acordate acestora. Ceea ce in final, e un lucru foarte bun. Poate chiar mai bun decat un nou circ guvernamental acum.

Cred totusi ca mai curand romanii vor avea ocazia sa mai invete o lectie. Democratia. Si diferenta intre democratie si libertate. Sunt vreo 18 milioane de persoane cu drept de vot. Adica majori si vaccinati. Sunt insa doar vreo 3 milioane de angajati, fara a socoti bugetarii. Cum era bancul ala cu 5 lupi si un miel votand pentru cina ? Mai ales ca zilele astea se discuta tot mai aprins si despre alte lectii de democratie oferite “golanilor” de catre mineri.

esti glumet rau de tot.Stii de ce :ptr. ca asa zisele externalizari de servicii sunt toate niste hotii pe fata.Doar in studiul de fezabilitate au dat bine si dupa un timp au depasit cu mult preconizarile.

Bugetarii trebuie să fie FOARTE PUȚINI și BINE PLĂTIȚI. Cum ? Mutând cele mai multe dintre funcțiile statului în „gradina” privată…

Adică VENIT BRUT – COTA IMPOZIT = VENIT NET , atât pentru salariați, cat si pentru firme.

Cât timp va exista o puzderie de taxe, stabilite de autorități diferite, la bunul lor plac, prin ordonanțe, se va găsi întotdeauna o chichiță legislativă pentru ca românul să dea 70-80% din venitul său.

Impozitul trebuie să fie limitat la MAXIMUM această cotă, iar guvernanții trebuie să dea socoteală pentru fiecare leu cheltuit din procentul de 20% …

In momentul acesta, denumirea de „cotă unică” e bătaie de joc. Fiecare român e invitat să se uite pe propriul fluturaș de salariu și să scadă venitul net din cel brut ! Acolo este adevărul !