Răspunsul scurt: deloc. Este compromis de mult. Răspunsul detaliat: va subzista pe termen nelimitat. Sau, altfel spus, va asigura un număr nelimitat de pensii de subzistență.
De fapt, ăsta a fost tot timpul rostul lui. Când erau bani destui, ei au fost folosiți pentru transferul angajaților într-un șomaj mascat. Când banii n-au mai fost sucficienți, guvernul a trecut la mărirea contribuțiilor. Când și asta s-a dovedit contraproductiv, a apărut pensia minimă, care a confirmat scopul real al sistemului de pensii: subzistența. În ritmul de acum, sunt toate șansele să vedem cum pensia medie tot scade în termeni reali și se apropie, asimptotic, de pensia minimă – care probabil va continua să crească.
Lucrurile nu au mari șanse să se schimbe. Aproape nimeni nu vrea să contribuie cu o treime din salariu pentru a susține un sistem iluzoriu. În schimb, aproape toată lumea vrea să beneficieze și, dacă se poate, cât mai repede. Este exemplul perfect de selecție adversă.
Pensiile din România nici măcar nu costă mult. Cele 10 procente din PIB sunt mult sub media europeană de 15-20%. Alte lucruri sunt scumpe și se decontează aici:
1. E prea scump pentru un angajator să plătească un leu la stat pentru fiecare leu de salariu net. Ruinător. Dacă poate să nu o facă, nu o va face. Iar consecințele sunt mai grave decât par. Ca să poată plăti salarii la negru, firma trebuie să nu treacă deloc banii prin contabilitate, deci nu plătește nici TVA, și nici nu mai raportează profit pentru care să plătească impozit. Aici e una dintre sursele structurale ale evaziunii fiscale, iar cota unică n-a fost decât praf în ochi.
2. E prea scump pentru orice regim politic să admită un nivel ridicat al șomajului. De-aici, una dintre cele mai păguboase politici ale ultimilor 20 de ani. Până și cei care la 50-60 de ani ar fi vrut și ar fi putut să mai muncească au fost pensionați cu forța, “ca să lase loc celor tineri”. Ce-a rezolvat asta? Evident, nimic! Două persoane, tânărul și bătrânul, au ajuns să împartă aceeași sursă de venit.
3. Este aproape imposibil pentru cei trecuți de 50 de ani să-și găsească de lucru după ce au fost concediați. De ce? Din cauza politicilor de la punctele 1 și 2. În loc să le reducă din impozite, statul îi obligă pe ei și pe angajatori să suporte contribuția la asigurările sociale în formula sa adevărată: nu ca pe o asigurare, de care vei beneficia cândva, ci ca pe un impozit. De pe urma căruia beneficiezi când și cum vor alții.
Articol publicat în revista Corso
Flavius
on Jun 14th, 2010
@ 10:54:
ce propui? (nu e o intrebare rautacioasa, pur si simplu te intreb)
Lucian Davidescu
on Jun 14th, 2010
@ 11:08:
@flavius
http://www.riscograma.ro/2444/de-ce-impozitele-din-romania-sunt-tembele-iar-cota-unica-e-o-gluma-solutii/
Răzvan
on Jun 14th, 2010
@ 11:47:
Când în România va exista O SINGURĂ TAXĂ – numiți-o, vă rog, cotă unică – stabilită PRIN LEGE la cel mult 20% din venit, lucrurile se vor reglementa.
Adică VENIT BRUT – COTA IMPOZIT = VENIT NET , atât pentru salariați, cat si pentru firme.
Cât timp va exista o puzderie de taxe, stabilite de autorități diferite, la bunul lor plac, prin ordonanțe, se va găsi întotdeauna o chichiță legislativă pentru ca românul să dea 70-80% din venitul său.
Impozitul trebuie să fie limitat la MAXIMUM această cotă, iar guvernanții trebuie să dea socoteală pentru fiecare leu cheltuit din procentul de 20% …
In momentul acesta, denumirea de „cotă unică” e bătaie de joc. Fiecare român e invitat să se uite pe propriul fluturaș de salariu și să scadă venitul net din cel brut ! Acolo este adevărul !
Răzvan
on Jun 14th, 2010
@ 11:59:
Statul trebuie sa fie SĂRAC, iar cetățenii trebuie să fie BOGAȚI (o țara este bogată când OAMENII sunt bogați, nu când Guvernul se joacă cu banii).
Bugetarii trebuie să fie FOARTE PUȚINI și BINE PLĂTIȚI. Cum ? Mutând cele mai multe dintre funcțiile statului în „gradina” privată…
gogu
on Jun 14th, 2010
@ 13:25:
@razvan
esti glumet rau de tot.Stii de ce :ptr. ca asa zisele externalizari de servicii sunt toate niste hotii pe fata.Doar in studiul de fezabilitate au dat bine si dupa un timp au depasit cu mult preconizarile.
tibi
on Jun 14th, 2010
@ 22:14:
nu exista mod de redresare. politicul vede doar “ciolanul” iar noi suntem pe nicaieri.
Flavian
on Jun 15th, 2010
@ 09:33:
Se chinuie baietii in continuare sa gaseasca masuri de “relansare” a economie. De “salvare” a situatiei. Tare incapatanati mai sunt unii. Eu incerc totusi sa aflu de ce cautam in continuare masuri de a “relansa” schema piramidala. N-am mai “relansat” o data Caritas-ul ? Cu SAFI ? Si apoi inca o tura ? Cu FNI ? Cat le va mai lua oamenilor sa priceapa ca si sistemul actual bazat pe crestere continua e tot o schema piramidala ? Poate nu asa mult.
Cea mai buna solutie e un faliment curat si cinstit. Acolo ne chinuim sa ajungem de vreme buna, insa va mai dura un pic pana ce oamenii vor intelege ca dependenta fata de sistem este de fapt o simpla boala.
Ar fi frumos daca ar pica mai repede sistemul politic, pentru a ne scuti de suferinte inutile. Dar ne-ar lipsi probabil de cateva lectii valoroase. Pentru ca ma gandesc un pic in perspectiva. In cazul in care masurile se implementeaza si la toamna se strica iar jucaria. Si o sa se strice indiferent de asa-zisele “masuri”. Odata cu ea se pune insa cruce lumii politice si ultimei farame de incredere acordate acestora. Ceea ce in final, e un lucru foarte bun. Poate chiar mai bun decat un nou circ guvernamental acum.
Cred totusi ca mai curand romanii vor avea ocazia sa mai invete o lectie. Democratia. Si diferenta intre democratie si libertate. Sunt vreo 18 milioane de persoane cu drept de vot. Adica majori si vaccinati. Sunt insa doar vreo 3 milioane de angajati, fara a socoti bugetarii. Cum era bancul ala cu 5 lupi si un miel votand pentru cina ? Mai ales ca zilele astea se discuta tot mai aprins si despre alte lectii de democratie oferite “golanilor” de catre mineri.
Flavian
on Jun 15th, 2010
@ 10:14:
Si ar mai fi ceva. Eu cand ma gandesc la sistemele de pensii sau asigurari de viata, primul lucru care imi vine in cap este AIG. Si o poveste despre ei de acum cativa ani. Cand aveam un amic care vindea asa ceva si a insistat sa ne faca o prezentare.
Din bunavointa, am acceptat sa-i oferim omului o sansa. Si tatal meu a ascultat atunci atent prezentarea, l-a lasat sa-si spuna poezia si la final l-a refuzat politicos.
I-a explicat amicului ca asigurarea lui este casa pe care a construit-o, bunurile cumparate, copii care i-a crescut si rezervele pe care le-a pus deoparte singur. Ca nu are nevoie sa dea lunar banii unei companii sau unui sistem de stat care sa-i spuna ca peste cateva zeci de ani o sa-i dea pensia inapoi. Gandea “batraneste” ca sa zic asa.
Amicul s-a mirat, ca pe vremea aia tot ce insemna companie americana si banca era considerat sfant. La fel cum e considerat si sistemul de pensii de stat acum. I-a explicat ca societatea are istoric si renume de ani intregi, in care a platit de fiecare data si totul a fost ok, dar nu l-a convins.
Singura diferenta intre sistemele AIG si cel de stat este ca primul incearca sa te convinga, iar al doilea iti baga mana direct in buzunar. Ce s-a intamplat acum doi ani cu AIG si pensiile americanilor stie toata lumea. Acum ar vrea sa uitam istoria si renumele, sa o luam iar de la capat. Cu un nou carita.. pardon… ALICO…
Links 15.06.2010 - Concediaza-ti seful!
on Jun 15th, 2010
@ 12:12:
[...] Cât mai rezistă sistemul de pensii? (riscograma.ro) [...]
Radu
on Jun 25th, 2010
@ 19:16:
“Ce s-a intamplat acum doi ani cu AIG si pensiile americanilor stie toata lumea.”
De fapt s-au intamplat doua lucruri separate
1) AIG (si alte institutii) au dat-o in bara fie cu investitiile in credite imobiliare, fie in garantarea lor (in cazul lui AIG), si guvernul federal a cheltuit $700 miliarde sa le “bail out”, din care probabil va reusi sa recupereze cam $500, si efectiv pierdut doar $200. Toate garantiile facute de AIG au fost asumate (si respectate) de guvern, dar ca pret AIG isi vinde toate sucursalele din afara Americii, ca sa poata sa dea banii inapoi guvernului
2) Pensiile americanilor acum sunt de 3 feluri
a) o pensie mica de stat, Social Security, care inca are un excedent de 3 trilioane de dolari, cu care va putea plati pensiile generatiei baby-boomer.
b) majoritatea au fonduri proprii gen 401k, in care decid sa investeasca fie in actiuni, fie in obligatiuni de stat, etc. Cei care au investit in actiuni pe sector bancar au pierdut cel mai mult. Cei care au investit intr-un index mai general gen SP500 au pierdut cam jumate, dar incet-incet isi revine indexul (desi inca este cu 30% mai jos de valoarea de acum 3 ani). Cine a vrut sa evite riscul si a investit in obligatiuni nu a pierdut nimic, dar cu dobanda de doar 2-3% pe an nici nu va avea mult de castigat
c) o mica minoritate mai are o pensie in plus de la guvern sau de la mari companii, dar asta e din ce in ce mai rar, si peste 90% din tinerii care se angajeaza acum nu au aceasta obtiune