De ce e România o țară scumpă

De la kilometrul de autostradă până la perechea de adidași, totul ajunge în România să coste dublu, triplu sau mai mult. Nu lăcomia vânzătorilor e de vină. De vină este hoția statului, direct și indirect.

În economie, lăcomia nu este un păcat, este un profil perfect măsurabil. În partea de sus a scalei sunt companiile care caută profituri rapide și mari, cu orice risc – pionierii. În partea de jos sunt cele conservatoare, eficiente, care își construiesc reputație pentru a rezista pe termen lung – colonizatorii. Între ei – multe nuanțe de gri. Însă, întotdeauna, colonizatorii învață din experiența pionierilor. Iar dacă experiența e dezamăgitoare, rămân acasă și îi lasă pe primii să-și facă de cap sau să-și rupă gâtul.

Exact asta este situația României de azi. Cine reușește să nu-și rupă gâtul își face de cap. Colonizatorii stau deoparte: companii străine mari și serioase, care încă nu cred că e cazul să vină în România, pentru că avantajul lor competitiv este eficiența, nu corupția, dar și potențiali antreprenori locali talentați, care au preferat să nu-și asume riscuri sau au plecat să facă bani în alte țări.

Așa se face că hoția este cel mai mic dintre costurile plătite de consumatori și contribuabili. De exemplu, dacă ar funcționa doar regula șpăgii, lucrările n-ar trebui să coste decât cu 10% mai mult decât prețul real. Un cost și mai mare îl reprezintă prostia. Cei mai buni „combinatori” nu sunt obligatoriu și cei mai buni manageri. Asta se vede în costuri, care pot ajunge de la simplu la dublu. La sfârșit se adaugă marja de profit. Un colonizator s-ar fi mulțumit cu 10%. Un pionier nu poate dormi fără 50% și e mulțumit abia la 100%. La câte riscuri și-a asumat și la cât de mică e concurența, de ce ar face altfel?

Citește continuarea în România liberă

Conținutul graficului:

Randamentele (yield, adică cost anual de închiriere pe metru pătrat raportat la costul de achiziție) așteptate de investitorii imobiliari pentru spațiile de birouri din Europa în T1 2010. Cu cât o țară este considerată mai riscantă, cu atât randamentul așteptat este mai mare, iar perioada de amortizare a investiției este mai mică.

Sursa: CB Richard Ellis