De ce e România o țară scumpă
De la kilometrul de autostradă până la perechea de adidași, totul ajunge în România să coste dublu, triplu sau mai mult. Nu lăcomia vânzătorilor e de vină. De vină este hoția statului, direct și indirect.
În economie, lăcomia nu este un păcat, este un profil perfect măsurabil. În partea de sus a scalei sunt companiile care caută profituri rapide și mari, cu orice risc – pionierii. În partea de jos sunt cele conservatoare, eficiente, care își construiesc reputație pentru a rezista pe termen lung – colonizatorii. Între ei – multe nuanțe de gri. Însă, întotdeauna, colonizatorii învață din experiența pionierilor. Iar dacă experiența e dezamăgitoare, rămân acasă și îi lasă pe primii să-și facă de cap sau să-și rupă gâtul.
Exact asta este situația României de azi. Cine reușește să nu-și rupă gâtul își face de cap. Colonizatorii stau deoparte: companii străine mari și serioase, care încă nu cred că e cazul să vină în România, pentru că avantajul lor competitiv este eficiența, nu corupția, dar și potențiali antreprenori locali talentați, care au preferat să nu-și asume riscuri sau au plecat să facă bani în alte țări.
Așa se face că hoția este cel mai mic dintre costurile plătite de consumatori și contribuabili. De exemplu, dacă ar funcționa doar regula șpăgii, lucrările n-ar trebui să coste decât cu 10% mai mult decât prețul real. Un cost și mai mare îl reprezintă prostia. Cei mai buni „combinatori” nu sunt obligatoriu și cei mai buni manageri. Asta se vede în costuri, care pot ajunge de la simplu la dublu. La sfârșit se adaugă marja de profit. Un colonizator s-ar fi mulțumit cu 10%. Un pionier nu poate dormi fără 50% și e mulțumit abia la 100%. La câte riscuri și-a asumat și la cât de mică e concurența, de ce ar face altfel?
Citește continuarea în România liberă
Conținutul graficului:
Randamentele (yield, adică cost anual de închiriere pe metru pătrat raportat la costul de achiziție) așteptate de investitorii imobiliari pentru spațiile de birouri din Europa în T1 2010. Cu cât o țară este considerată mai riscantă, cu atât randamentul așteptat este mai mare, iar perioada de amortizare a investiției este mai mică.
Sursa: CB Richard Ellis
| Ţara | Yield | Amortizare |
| Ucraina | 14% | (7,1 ani) |
| Rusia | 12% | (8,3 ani) |
| Bulgaria | 10% | (10 ani) |
| Serbia | 10% | (10 ani) |
| Romania | 9,5% | (10,5 ani) |
| Turcia | 8,5% | (11,8 ani) |
| Croatia | 8,3% | (12 ani) |
| Ungaria | 8% | (12,5 ani) |
| Irlanda | 7,5% | (13,3 ani) |
| Slovacia | 7,5% | (13,3 ani) |
| Cehia | 7% | (14,3 ani) |
| Polonia | 6,75% | (14,8 ani) |
| Portugalia | 6,75% | (14,8 ani) |
| Grecia | 6,5% | (15,4 ani) |
| Belgia | 6,25% | (16 ani) |
| Norvegia | 6,25% | (16 ani) |
| Finlanda | 6% | (16,7 ani) |
| Spania | 6% | (16,7 ani) |
| Olanda | 5,9% | (16,9 ani) |
| Italia | 5,75% | (17,4 ani) |
| Austria | 5,6% | (17,9 ani) |
| Danemarca | 5,5% | (18,2 ani) |
| Germania | 5,5% | (18,2 ani) |
| Suedia | 5,5% | (18,2 ani) |
| M. Britanie | 5,5% | (18,2 ani) |
| Franța | 5,25% | (19 ani) |
| Elveția | 4,6% | (21,7 ani) |







Lucica “tata”, citindu-te (iar) am in minte si-n simtiri senzatia clara ca tara asta nu scapa de caracatita mafiota DECAT atunci cand fie Hristos fie poporul face O*R*D*I*N*E.
Caci de 21 de ani tara arde (poporul) si baba se piaptana (guvernul, parlamentul, presedintia, administratia publica).
draga esti un optimist incurabil…
…mai e o problema pe care cei realisti o iau in calcul 10% din rulaj procent furat de angajati ( asta daca esti un investitor vigilent)
problema cu cei care vin sa faca investitii aici nu e doar spaga ce tre’ sa o dea la stat …pe etape de lucrari
cum?
contract de comision la achizitionarea terenurilor, dublarea sumelor care trebuie date ca atentii, prime luate de la furnizori care sunt incluse in pret si tot asa
daca le iei la puricat si faci o balanta cred ca cei din interior te jumulesc mai mult decat cei din afara organizatiei
Ramasese nementionat si faptul ca statul e FOARTE prompt in incasarea indatoririlor financiare ale contribuabililor fata de el, si foarte… “lipsit de promptitudine” in a-si achita EL obligatiile sale catre contribuabili (subventii, restituiri de TVA, etc), ceea ce face ca dobanzile la sumele luate cu imprumut de la banci de catre contribuabilii lipsiti in acest fel de lichiditati sa “umfle” si ele preturile.