Cât de mare e dezastrul din sănătate

6-06-2010 1577 28

În ultimii 20 de ani, cele mai discrete privatizări au fost și cele mai eficiente. Să luăm un exemplu: stomatologia, și ce demonstrează ea despre sistemul public de sănătate.

Pe lângă cei 40.000 de medici din sistemul public, în România sunt și 10.000 de stomatologi care activează de ani buni în cabinete private. Proporția e relativ corectă. De aici încep diferențele:

Bugetul public al sănătății este de 3,5% din PIB, adică 4,2 miliarde de euro. Astfel, bugetul teoretic al unui medic ajunge la 100.000 de euro pe an. Însă din banii aceștia cea mai mare parte merge către personalul auxiliar, echipamente, medicamente și consumabile. La sfârșit, salariul mediu net al unui medic depășește cu greu 500 de euro.

Piața serviciilor stomatologice ajunge la numai 300 de milioane de euro pe an, adică 7% față de cât cheltuie statul pentru sănătate. Asta înseamnă un venit net anual de 25.000 de euro pentru fiecare stomatolog. Chiar și așa, după plata personalului auxiliar, a echipamentelor și a materialelor, stomatologii tot reușesc să obțină un venit mediu net de 1.000 de euro pe lună (cei mai buni trec și de 10.000!). Cu servicii constant mulțumitoare și fără să ceară un leu șpagă.

Iar diferența nu se oprește aici. În timp ce medicii pleacă în străinătate pentru salarii mai bune, străinii vin în România, ca turiști, pentru servicii stomatologice mai ieftine.

Sigur, medicina de spital este mai complexă și mai costisitoare decât cea stomatologică. Pe de altă parte, acest lucru estre în bună măsură compensat de medicina primară, care presupune resurse mai puține și care, de altfel, este un alt exemplu de eficiență rezultată în urma privatizării de facto. Una peste alta, nimic nu poate justifica raportul cost-beneficii dintr sistemul stomatologic privat și cel sanitar public: unu la opt, ceea ce înseamnă câștiguri de două ori mai mari la costuri de patru ori mai mici.

Nu e nicio taină! În orice scenariu, veniturile medicilor trebuie să crească. După ce că au fost în mod nedrept încadrați ca bugetari, sunt și cea mai năpăstuită categorie: cea mai bună pregătire și responsabilitate, cel mai mic beneficiu. Dar dacă așteptăm și calitate, chiar și în condiții de finanțare publică, activitatea ar trebui să fie complet privată.

Articol publicat în revista Corso

6-06-2010 1577 28
ALTE ARTICOLE CARE TE-AR PUTEA INTERESA » » »