Vreți protecție socială? Dați-le popilor pădurile!

 31-05-2010 | 1819 CITIRI | 22 COMENTARII

Romsilva e unul dintre marile robinete de jaf ale României. Povestea unui misterios miliard de euro:

La 4 milioane de hectare de pădure, Romsilva are venituri de batjocură: un miliard de lei, adică 250 de milioane de euro. Varsă statului un profit tot de batjocură: 20 de milioane de euro pe an.

De ce de batjocură? Pentru că, la fel ca în cazul Hidroelectrica, în lipsa costurilor cu amortizarea, pădurea ar trebui să aducă profit de minimum jumătate din încasări. Cu un management bun, chiar trei sferturi.

În exploatare privată, un hectar de pădure produce venituri de 350 de euro și un profit operațional de până la 250 de euro. Vorbim de cel mai conservator scenariu de exploatare și vânzare. Asta înseamnă că, după scăderea costurilor, Romsilva ar trebui să verse la stat cel puțin UN MILIARD DE EURO în fiecare an. Şi să-i mai rămână câteva sute de milioane pentru presupusele împăduriri (anul trecut, fondul forestier a crescut cu doar 10.000 de hectare)

Ce se întâmplă cu banii putem doar să bănuim.

E privatizarea o soluție? Cu siguranță, însă puțini ar fi de acord cu asta.

Există, însă, și altă variantă.

Pădurile să fie date bisericilor (proporțional, după numărul de enoriași) cu drepturi și obligații. Dreptul este simplu: cel de proprietate. Obligațiile sunt cele care grevează acum statul de mai bine de un miliard pe an: zeamă caldă pentru înfometați, adăpost pentru cei care stau în drum, ajutor pentru cei pe care mintea sau trupul bolnav nu-i lasă să muncească.

Ce rezolvă statul:

1. Economisește miliardul, pentru lucruri la care poate se pricepe mai bine.

2. Scapă complet de o problemă care nu poate fi gestionată prin metode birocratice, de aparatul administrativ gras și de mușuroaiele de corupție numite „comisii de evaluare“.

3. Elimină o gaură neagră de risipă și furt din economie.

4. Poate tăia și cheltuielile pentru culte – culmea! –, spre mulțumirea bisericii.

5. Bonus. Poate impune drept clauză și folosirea unei părți din bani pentru creșterea, în fiecare an de prosperitate, a gradului de împădurire. În așa fel încât, în anii de foame, să aibă de unde tăia mai mult.

Dacă nici biserica n-are viziune pe termen lung, atunci cine?

Articol publicat în revista Corso

ALTE ARTICOLE CARE TE-AR PUTEA INTERESA » » »


Share | HOME |