Organizarea teritorială în țara lui Harcea-Parcea
Ce leagă o comunitate? Cum o servește administrația? Răspunsul înseamnă eficiență. Restul sunt bani risipiți.
Comune, orașe, municipii, județe. Așa se împarte România – scrie în Constituție. Conturul lor a ținut cont, pe rând, de nevoia de control facil, de invențiile inepte ale birocrației, apoi de interesele feudale ale baronilor. N-a ținut cont aproape deloc de interesele locuitorilor și de masa critică de servicii necesare. Iar două verigi de bază, satul și regiunea, au fost eliminate cu totul. Unul câte unul:
Satul. Are sau nu școală, are sau nu post de poliție. Banii merg întotdeauna mai sus, decizia la fel. Niciodată nu are o asociație de proprietari, cu un reprezentant clar, care poate că ar face mai multă treabă decât primarul de comună.
Comuna. Înseamnă 5-6-7 sate, adică grupuri compacte de gospodării, decupate arbitrar. Unul singur, în general cel mai mare, ține o primărie supradimensionată care nu poate să-și acopere nici măcar propriile cheltuieli. În rest, așteaptă pomană de la județ. Pentru servicii reale – liceu, medic – poftiți în municipiu!
Orașul. Probabil, singura comunitate fără relații iraționale de servitute. Își acoperă, atât cât poate, propriile nevoi și nu e dator nimănui. Aici, niciun regim n-a reușit să strice foarte multe.
Municipiul. Este copilul născut ad-hoc din mama – migrația de la țară în căutare de locuri de muncă și servicii – și tatăl – împărțirea țării în județe prea mari pentru lucruri de bază, cum ar fi spitalul. Are cel mai mare potențial administrativ, cele mai mari datorii față de sateliți și niciodată o bază suficientă de colectare a taxelor. Excepția: reședințele județelor false.
Județul. Sunt prea puține ca să asigure serviciile de bază în mod unitar, dar prea multe pentru a furniza servicii avansate: Câte universități adevărate sunt în România? 15-20. Tot atâtea județe adevărate. Restul sunt simple feude. Cu pixul în mână, identificați „baronii“ pe hartă, iar lucrurile vor deveni clare.
Regiunea. De câte ori n-am auzit: „țara x e prosperă pentru că e mică“? Perfect adevărat! Ce ne oprește să facem din România 10-15 țări mici și prospere? De acord, lucruri ca legea, armata sau diplomația își găsesc o masă critică mai bună la nivel național. Însă, pentru orice altceva, o regiune adevărată, care să aibă și aeroport și universitate și spital de vârf și economie diversificată e o țară mică și prosperă. Putem să-i spunem tot România.
Articol publicat în revista Corso
Macar o imperecehere facuta a chate 3 judete intr-o formula de land sau canton, ar fi frumos aplicata. Sau pot fi lasate judetele la nivel de regiune de administratie, asta ar face si mai usoara puterea de influenta a populatiei catre centre. Si intr-o tara descentralizata ar fi usor aplicabil, daca ar fi sa devina o realitate administrativa, un parlament unicameral pentru ca atunci nu trimiti decat, sa zicem, 2 reprezentani de pe judet care sunt platiti de la judet pentru munca depusa in folosul comunitati judetului din care provine. Iar in caz ca domnul nu-si face treaba in reprezentare si obtinerea de mijloace in beneficiul comunitati, sa poata fi demis rapid si usor reales altcineva mai compentent.
Dar, nu ma grabesc in ganduri inalte si vise de genul asta pentru ca, au trecut 20 de ani pana la adoptarea unei legi a lustratiei care nu poate pedepsi nimic. Cei care au fost prieteni de curte ai comunismului sunt rari sau morti, deci o lege adoptata inutil de tarziu.
Descentralizarea va avea loc cam tot in atatia ani, probabil, numai dupa ce din cauza centralismului statului totul s-a dus de paragina si coruptie.
PS Pana si RD Congo a inteles ca descentralizarea este cea mai buna solutie si ei au probleme majore sociale, etnice, religioase si militare.
La vremuri nesigure, decupaje administrative flexibile! La ora asta, o reforma administrativa ar trimite Romania direct la loc de verdeata, unde nu-i intristare, nici blocaj institutional…Cateva masuri simple ar eficientiza impartirea lui Harcea-Parcea.
1) stoparea infiintarii de noi comune (de la 2948 in 2000 la 3174 in 2007). O comuna noua = birorcratie noua+clientela noua. In jud. Sv crearea comunelor e o competitie intre doi deputati, nu spun care, perosane importante.
2) degradarea adm. a unor orase de tip “decretei” – Litesti, Frasin, Dragomiresti, facute orase ca nu intram in UE cu sub 50% pop. urbana inainte de 2007. In cazul lor, urbana e doar placuta de pe primarie ca e tiparita la oras.
3) intre comuna si judet nu avem nimic. Am putea avea pentru ca problemele locale nu sunt chiar “locale”. Palierul respectiv se cheama LAU1 si cam toate tarile spalate din UE detin asa ceva. Noi nu.
4) Intre Bucuresti si Iasi avem o distanta de 1,6 mil . locuitori. Zonele metropolitane administrativ functionale ar putea constitui o alternativa
5) Incurajarea mariajului fortat Galati-Braila prin construirea a doua poduri, un aeroport si implementarea unei retele de transport care sa lege cele doua orase. Cu timpul, galatenii si brailenii se vor iubi…din interes.
6) daca vrem regiuni functionale, capitala ar trebuim sa desfaca putin lesa birocratiei si sa descentralizeze rapid serviciile legate de absorbtia fondurilor UE (stampilat, controlat, auditat, aprobat, refuzat, cerut spaga si alte activitati conexe). Unde? Nu la Otopeni, ci la Piatra Neamt, Calarasi, Braila etc.
[...] Articol publicat în revista Corso. Detalii și comentarii pe riscograma.ro [...]
Descentralizarea, in cazul nostru, ar fi o adevarata oglinda a starii societatii romanesti (cum deja se arata a fi, atata cata este). In sensul ca in comunitatile cu oameni gospodari si primari gospodari s-ar face treaba, iar in celelalte s-ar fura ingrozitor, fara frica de centru de data asta.
Forta romanilor de a goli o forma de fond s-ar putea dovedi si de data asta nimicitoare: presimt ca in 2-3 ani de zile prin unele zone s-ar forma asa niste “fratii” descentralizate intre primar, politist, comisar de Garda Financiara etc. de n-am sti ce ne-a lovit. Cand se vor vedea ei feriti de controlul de la centru, abia atunci isi vor da adevarata masura a intentiilor si posibilitatilor lor.
In bine sau in rau.
@Ovidiu
Nu cred ca s-ar putea face asa ceva. Pentru ca in cazul desentralizari cand va fi nevoie sa contribuie la bugetul de stat, fiecare zona merge pe un palier separat astfel se vede diferenta unde treburile merg cum ar trebuii si unde situatia nu, centrul putand trece la presiuni asupra administratiei in special ca ar putea sa fie sistat de la beneficii financiare de la stat astfel, cercul se rasfrange la ce vor face locuitori in legatura cu lideri corupti, daca ii vor accepta sau ii vor schimba. Si ai dreptate, o radiografie a modului in care cu adevarat functioneaza fiecare zona se va observa destul de rapid.
Sa speram la o descentralizare cat mai de curand.
@Nickmann
Nu stiu de ce, dar eu asa cred, ca la noi se va proceda in buna traditie damboviteana – se va trece dintr-o extrem in alta. Adica, de la atata centralizare, se va trece la o descentralizare profunda (cred ca asta e unul din visurile lui Basescu), adica la una in care centrul sa fie legat de maini, sa nu-si poata baga nasul in ce taie si spanzura baronii la ei in regiune. Si-atunci sa te tii justitie paralela, evaziune paralela, ierarhie paralela.
Si eu mi-as dori o descentralizare, dar una moderata, cu mecanisme de control.
@Nickmann
Într-adevăr, dar cred că rolul unei regiuni ar deveni minimalist și volatil. Nu prea are ce să facă decât să administreze eventual un aeroport, un spital mai dotat și o universitate. Ceea ce, sigur, nu e rău
@seth
Perfect de acord cu punctul 3. Aceste regiuni există – de facto – și în România, pentru că sunt concentrări naturale. Uneori sunt chiar statutate – vezi jurisdicțiile judecătoriilor sau faptul că pompierii încă se împart pe raioane.
@Ovidiu
Mecanism de control este Justiția. Când ea funcționează prost, celelalte funcționează oricum și mai prost. Nu-s de acord cu teoria cu baronii. Ei apar tocmai atunci când o regiune este incompletă și dependentă. Când e autosuficientă, oamenii își urmăresc interesele mai bine.
Şi oricum n-aș fi de acord să stau într-o organizare administrativă proastă pentru mine doar pentru că ea e relativ bună pentru Gigel de la Cucuieți. Să-și poarte singur de grijă!
Tare harta.
Insa nu cred ca scoti vreo concluzie, macar o solutie pe un caz ipotetic… Craiova, Romanati, Roman… ceva.
Județele actuale sunt inutile, iar descentralizarea se face pe bani, cel mai bine. Niște kreis-uri ca în Germania, cu 50-100.000 de locuitori fiecare, ar fi niște “județe” mult mai realiste. Iar dacă fiecare kreis și-ar putea păstra 60% din TVA-ul, accizele și impozitele pe salarii încasate, atunci am putea vedea o adevărată competiție pentru atragerea întreprinzătorilor.
Așa, în prezent, România e un fel de feudalism, în care trebui să dai șpagă (+ taxele legale) pentru orice activitate economică. Rezultatul este evident: se dezvoltă doar afacerile care pot fi bazate pe șpagă. Kaufland poate să dea o jumătate de milion de euro șpagă la Suceava, pentru că un supermarket nu produce nimic, el doar încasează. Un întreprinzător care ar crea tot cam atâtea locuri de muncă, nu are de unde să dea o asemenea șpagă. El se descurcă pe cont propriu, dar locurile de muncă rămân necreate.
O regiune ar administra drumurile și căile ferate regionale. Nu ar fi trebuit să existe niciodată trenuri ca București – Sighet, București – Bicaz sau București – Rodna-Veche.
Fiecare comună ar trebui să aibă gimnaziu și liceu cu 2 – 3.000 de elevi, aduși cu autobuzele din cele 7-8 sate componente. O școală cu 3.000 de elevi ar avea și calitate, o școală sătească cu 200 de elevi n-are nici o șansă. La fel și cu medicii, un medic n-are ce face într-un sat cu 4-500 de suflete. Cu Poliția, Ambulanța și Pompierii la fel, acum are toată lumea mobil, poate să sune la 112 și distanța până în centrul de comună nu poate fi mai mare de 10-15 km., adică la fel ca în orașele mari.
Bottom-line: o Românie ideală ar avea cam 8 regiuni (9 cu tot cu București, 12 cu Basarabia) cu vreo 25-30 de kreis-uri (raioane) în fiecare, deci vreo 200 – 220 de raioane în total. Iar astea 200 – 220 de raioane ar avea cam 2.000 de comune în total. Singura problemă ar fi indicativele auto, nu le-ar mai memora nimeni pe toate
. Dar nici în Germania nu știe nimeni toate indicativele kreis-urilor.
@Lancaster
Perfect de acord, așa văd și eu lucrurile. Însă cred că ar deveni complet inutile comunele.
@Mihai
În ce sens, concluzie?
De ce să fie inutile comunele? Comuna ar avea primăria, gimnaziul și liceul, postul de poliție și cel de pompieri etc. pentru toate cele 7-8 sate din componență. Nu ne trebuie 13.000 de primari sau câți sunt acum, 2.000 ar fi prea de-ajuns. Organizarea administrativă a României e cam aceeași cu cea de acum 100 de ani, dar totuși au apărut autovehiculele și la noi, de ceva vreme.
@lancaster
Bugetele comunale se duc aproape integral pentru plata salariilor, de-aia spun că-s inutile.
Comunele sunt acum cam 3.000.
Nu toate au liceu, poate că dacă aveau se justifica existența lor. Şi abia cel mai apropiat oraș presupune un liceu decent sau câțiva medici specializați.
Pompierii sunt și în ziua de azi organizați pe raioane, cam 6-7 pe județ, care uneori nici nu respectă granițele județene (oare de ce?)
[...] Necesitatea unor unități administrative mai mari, formate prin gruparea județelor, pare evidentă, deși motivele nu sunt deloc la fel de evidente. Singurul argument, raționamentul contabil potrivit căruia mai puține entități juridice consumă mai puțini bani, este fals. Cu adevărat, conteazăfuncționalitatea și eficiența. [...]
lasati comparatiile cu germania, ca acolo e un alt sistem – ar costa banii de pe lume sa fie implementat in ro si ar costa cat nu va imaginati ( fiecare land are guvern si legi proprii, plus guvernul federal, de unde scoateti banii pt. doua aparate de stat??? ).
nu inseamna ca daca le numim kreiss-uri si nu judete, treaba va merge snur ( pe naiba 50-100.000 de locuitori, de ce nu 10? fiecare familie cu kreiss-ul ei ).
asta se va intampla numai cand va pleca coruptia din tara.
dar deocamdata, toata lumea, de la vladica pana la opinca, o tolereaza si o creste mare.
daca le e draga…