Dacă nu vrem să vindem țara, hai s-o cumpărăm!

 20-05-2010 | 1802 CITIRI | 11 COMENTARII

Hoția și prostia îngroapă miliarde sub mormane de fiare vechi. Cum extragem banii?

Da, cred că proprietatea privată este mai eficientă. Dar sunt de acord că proprietatea publică este la fel de legitimă. Iar dacă o majoritate spune că nu-și „vinde țara”, e dreptul ei legitim. Minoritatea trebuie să convingă sau să se supună. Ce mai avem pe masă: căile ferate, uzinele electrice, CEC, televiziunea publică și alte câteva sute de găuri negre mai mici.

Încercări de compromis au existat și până acum. S-a „vândut” țara către popor: mebo, cuponiade. Toate au eșuat, dintr-un motiv banal – oamenii n-au vrut niciodată să cumpere ci, dimpotrivă, să-și lichidizeze proprietatea. Adică să-și voteze salarii mari în cazul mebo sau să-și cedeze acțiunile cui oferă orice. Într-o piață plină de vânzători, prețurile tind spre zero.

În zona privată, lecția a fost înțeleasă mai bine. Atunci când angajații primesc de exemplu acțiuni gratis sau cu discount, ei nu le pot vinde o perioadă. Tocmai ca să nu facă artificial o gaură în preț pentru că se grăbesc să încaseze banii.

Altfel stau lucrurile când e vorba de propria pensie. Aici există și interesul omului simplu de-ași conserva capitalul pe termen lung, dar și mecanismele prin care monetizarea proprietății să fie temporizată. Şi tot aici există deja managerul perfect, care trebuie doar să fie puțin băgat în seamă: fondurile de pensii. Cele care tocmai au aflat că li se taie 80% din fondurile primite în administrare.

Ce le distinge, între atâția „privați hulpavi”.

1. Beneficiari direcți ai fondurilor administrate sunt toți viitorii pensionari. La acționari merge doar un procent mic din performanța obținută. La volume mari, oricum e mai mult decât mulțumitor.

2. Sunt construite pentru a obține profit pe termen lung. Unele au de apărat reputația a sute de ani câștigată în lumea civilizată.

3. Sunt constrânse să acționeze etic, pentru a-și păstra reputația și a câștiga mereu clienți noi.

4. Ştiu cum să gestioneze portofolii minoritare – cu asta se ocupă. Ştiu cum și de unde să găsească manageri buni și cum să-i motiveze.

5. Au mari resurse de dezvoltare planificate dar încă nefolosite în România. Altfel spus, abia așteaptă. Ce?

Să preia cu active și pasive fiecare gaură neagră a statului și să ajungă să producă bani din ea, pentru a-i da înapoi mai târziu. Licitația poate porni de la cât valorează ele cu adevărat, 1 euro bucata, și poate ajunge la oricât. Banii luați o singură dată contează mai puțin. Contează că:

În schimb, statul câștigă în fiecare an un miliard de euro, însemnând pierderi pe care nu trebuie să le mai achite din buzunar. Un miliard de euro sunt deja destui bani cât să plătească pensiile ÎNTREGI până la sfârșitul acestui an.

Națiunea câștigă garanția că respectivele companii nu vor fi date la fier vechi când căpușele le-ar secătui de tot.

Iar poporul câștigă o promisiune mai de încredere că peste 30 de ani – sau chiar mai devreme – va avea de unde să primească măcar o parte din pensie.

Ghici cine pierde!

ALTE ARTICOLE CARE TE-AR PUTEA INTERESA » » »


Share | HOME |