Să crească norma didactică, da sau nu?

18-05-2010 2060 38

Pot înțelege și accepta argumentul profesorilor care spun că o normă didactică de 18 ore este suficientă și că orice depășește acest nivel este prea obositor. Poate că, într-adevăr, și-au calibrat timpul pentru calitate.

Însă nu pot înțelege opoziția vocală față de mărirea normei standard la 24, 30 de ore sau chiar mai mult. În fond, fiecare dintre noi muncește cât vrea și câștigă cât poate. Iar realitatea susține acest argument. Sunt atâția profesori care își iau o normă și jumătate sau chiar mai mult și atâția – frustrați că nu le pot obține din cauza câte unor suplinitori fără școală care “mănâncă și ei o pâine”.

Cifrele sunt simple și seci. Salariile vor scădea cu 25%. O creștere a normei la 24 de ore este de natură să aducă salariul la vechiul nivel. Evident, pentru cine vrea. 30 de ore înseamnă o creștere de 25% față de nivelul de acum. Din nou, pentru cine vrea. Iar 36 de ore ar putea însemna cu 50% mai mult decât nivelul dinainte de după tăiere și cu 100% mai mult decât nivelul de după. Pentru cine vrea și cine poate.

În mod normal, în fața situației bugetare și a cifrelor, considerațiile etice și profesionale nu valorează mare lucru. Mai ales că scopul reducerii de salarii sunt concedierile. Concluzia? Unii trebuie să plece iar cei rămași trebuie să muncească și în locul lor. Probabil e o decizie cinică pentru cei puțini care fac calitate în detrimentul calitățiicantității. Şi probabil e un lucru binevenit pentru cei – la fel de puțini – care se simt în stare să le facă pe amândouă și s-ar bucura de banii în plus.

Pentru cei mulți, care nu se încadrează în niciuna dintre cele două categorii, astfel de momente sunt cele care forțează rezervele de eficiență. Primul lucru necesar este analiza propriei atitudini. Îmi place meseria asta, da sau nu? Sunt pregătit așa cum ar trebui, da sau nu? Fac lucrurile cum trebuie, da sau nu?

Se dau 18 ore pe săptămână. În mod normal se scad pauzele, deci ar fi doar 15! Cu vacanța suplimentară de trei luni pe an, în care se programează activități reale sau imaginare doar pentru ca profesorii să iasă la pontaj, media anuală coboară sub 12 ore pe săptămână. Chiar dacă pregătirile suplimentare (atunci când există) durează încă pe atât, este totuși o jumătate dintr-un program de lucru normal. Merită atâta bătaie de cap pentru un salariu atât de mic, da sau nu?

Update: Cât e norma în alte țări

Există date standardizate doar pentru țările OECD.
http://dx.doi.org/10.1787/665026260448
Campioană este SUA, cu 1080 de ore de predare pe an (36 de săptămâni). Asta înseamnă 30 de ore întregi pe săptămână, adică 36 de cursuri de 50 de minute sau 40 de cursuri a 45 de minute. Total ore de muncă, predare + pregătire, 1368.


Altele:
Marea Britanie, 1265 total, fără normă de predare
Germania, 750-800 predare, fără total specificat
Franța, 914 predare ciclu primar, 632 predare secundar, fără total specificat
Cele mai puține ore sunt în Grecia și Ungaria, câte 550 pe an în educația secundară.

Pentru România nu există date OECD, dar pe metodologia lor
http://www.esds.ac.uk/international/support/user_guides/oecd/Educhandbook.pdf
(se numără orele întregi, nu se includ vacanțele), la 18 cursuri pe săptămână (15 ore) timp de 35 de săptămâni rezultă 525 ore de predare pe an. Mai jos decât oricare membru OECD și sub jumătate din SUA.

Articol publicat în revista Corso


18-05-2010 2060 38
ALTE ARTICOLE CARE TE-AR PUTEA INTERESA » » »