În doi ani suntem irlandezi. În patru ani suntem greci. Opriți istoria!*
Datoria publică a României are nevoie de numai doi ani pentru a se dubla, potrivit scenariilor guvernamentale. Asta înseamnă că, în lipsa tăierilor de cheltuieli, în 2012 putem ajunge în situația Irlandei, iar în 2014 în a Greciei.

Fără tăieri de cheltuieli, datoria publică a României ar urma să ajungă la 62% din PIB până în 2012, a spus premierul Emil Boc, spulberând astfel mitul că România s-ar bucura încă de avantajele unui grad redus de îndatorare bugetară. Potrivit Eurostat, după trei ani de stagnare, la 12-13%, datoria publică a explodat în 2009 până la 23,7% pe final de an. Datele rectificate ulterior de Ministerul Finanțelor indică o datorie de 30,14% la sfârșitul anului 2009, care ulterior a scăzut până la 28,77% la sfârșitul lunii februarie.
O creștere a datoriei de 15-16 puncte pe an nu este exclusă în condițiile unui deficit bugetar mare, apropiat de 10% din PIB, la dobânzi împovărătoare și pe o tendință de scădere a PIB. „E posibil”, a comentat Lucian Croitoru, consilierul guvernatorului BNR, scenariul lui Emil Boc. „Dinamicile nu sunt liniare. Dacă nu se iau măsuri, se poate ca datoria publică să accelereze”, a spus Croitoru.
Cel mai recent exemplu de creștere galopantă a datoriei publice este Irlanda. De la 25% din PIB în 2007, a crescut la 43,9% în 2008 și la 64% în 2009. Acum, România plătește dobânzi de 1,8 miliarde euro pe an, adică 1,5% din PIB. O dublare a datoriei publice ar fi însoțită și de creșterea dobânzilor – de la media actuală de 5% la un minumum de 7% -, ceea ce înseamnă, practic, triplarea costurilor cu dobânzile, până la 5 miliarde euro sau 4% din PIB. Cât al unui sector bugetar mare, ca educația sau sănătatea.
Grecia, la un grad de îndatorare de 115% din PIB la sfârșitul anului 2009 (și 140% prognozat pentru 2013), plătește anul acesta dobânzi de minimum 13 miliarde euro. Iar situația Greciei este, la rândul ei, foarte aproape. O dublare a datoriei publice în numai doi ani înseamnă că România poate ajunge la ordinul de mărime al Greciei – peste 100% din PIB – nu mai târziu de 2014.
Citește continuarea în România Liberă
*
Istoria parcă ne duce-n burtă
și parcă a uitat să ne mai nască,
preafericiții cu privirea scurtă
sorb borșul dogmei ce le plouă-n bască,
făcînd spre lucruri zilnic reverențe
căci cine știe ce episcop doarme
în polonic, în coșul pentru zdrențe,
în țevile acestor triste arme
unde Nebunul își clocește crima
și ne omoară fiindcă ne iubește,
când ne e foame desenează pește,
când vine frigul arestează clima,
opriți Istoria-cobor la prima
opriți la stația Doamne-FereșteMircea Dinescu, Doamne-Ferește








Asadar planul masonic merge struna, in cativa ani vom fi vanduti cu supliment de generatie (n+1).
Ieri a fost mai bine.
si in 2016 in situatia italiei
Am o singura intrebare:
Care va fi PIB-ul Romaniei in 2010?
@MeTeo
Şi ce țeapă-și vor fi luat cumpărătorii
@molie
Iar alaltăieri, perfect
@peka
În 2016, a șaptea putere economică a Europei
@danielr
În 2009 a fost 491,3 miliarde de lei. La o “creștere” în jurul lui zero – dacă va fi – și un deflator mititel, probabil că puțin peste 500 de miliarde.
Daca se adeveresc estimarile vom scadea si anul acesta cu cel putin 1,5%. Deci nici vorba de 500 de miliarde de lei, ci mai degraba un 485 de miliarde, in varianta optimista.
Lucian, Basescu zicea azi de un imprumut suplimentar de 5 miliarde de euro. Ai adaugat si asta la datoria publica?
@razvan
N-ai luat în calcul deflatorul, adică creșterea tuturor prețurilor din economie.
La o scădere de 1,5%, e de ajuns un deflator de 3,3% ca să ajungi la 500 de miliarde.
nu va suparati, am si eu o intrebare de nespecialist, probabil simplista:
daca toate tarile sunt, din cate inteleg, indatorate unele la altele, si dependente unele de altele din cate se vede, nu s-ar rezolva partial problema prin anularea reciproca a acestor dobanzi (sau chiar datorii) sau mentinerea lor la cote mici ? ca daca unuia care e-n groapa, cum par a fi multe tari, ii mai si cresti dobanzile, pai finally mai bine zici direct ca vrei sa-l cumperi sau ce vrei de fapt, in situatia in care ala sa zicem vine intr-o zi si zice, n-am tata, uite vino tu si ia ce crezi, bani n-am. Si daca tot sunt toti in groapa, nu ar fi o solutie?
eu cand citesc d-astea cu datoriile unora catre alti si viceversa am impresia ca sunt intr-un joc de Monopoly in care toata lumea se uita de fapt la o telenovela in paralel si joaca asa numa sa-si umple timpu… mai na tie, mai da-mi mie, stai ca io tre sa dau acu, da tre sa iau…
(ma indoiesc de exemplu ca Romania ar cumpara-o cineva asa, populata, deci probabil altceva vor toate tarile astea unele de la altele de-si tot cresc dobanzile chiar daca pare (?) destul de clar ca la de la un procent incolo devin imposibil de platit – ce?)
Multumesc.
@some woman
Evident, dacâ ar fi așa de simplu s-ar rezolva mâine. Însă nu e.
Un stat este fie debitor net (majoritatea), fie creditor net (destul de puține). Majoritatea banilor vin de fapt de la bănci, adică din depositele populației și companiilor.
Statele au consumat prea mult pe seama consumatorilor privați, care și-au amânat consumul. Vine vremea când aceștia din urmă trebuie să-și ia banii înapoi, cu dobândă.
Economie de 3 lei 25. Nu v-ati plictisit inca?