Ce efecte are în economie ajustarea de costuri bugetare
Bugetari vs. privați pare o melodramă. Pe termen scurt, chiar e. Pe termen lung, interesele sunt însă aceleași.
E un moment dureros când 7 milioane de oameni sunt anunțați că vor avea venituri diminuate substanțial. Se putea evita asta? Da, se putea, dacă lucrurile erau făcute din timp. Însă fiecare lună de întârziere a însemnat procente adăugate la nota de plată. Să nu ne facem iluzii! România este într-o spirală a morții, iar tentativele de tratament de până acum nu au funcționat. Reducerea evaziunii, standardele de cost sau licitațiile oneste sunt lucruri care se rezolvă în timp și cu manageri competenți. N-am avut. A venit scadența.
Opțiunile puse pe masă de FMI au fost singurele posibile. Iar o rupere a acordului – sinucigașă. Ar fi însemnat să “optăm” pentru ambele variante. Iar faptul că decizia a fost în defavoarea sectorului bugetar, care până acum s-a folosit de lege pe post de avantaj decisiv, este probabil cea mai curajoasă decizie politică a ultimilor 20 de ani. Chiar dacă echivalează cu a face bine unor oameni cu forța.
Şi folosesc expresia “a face bine” cu toată gravitatea pe care o impune momentul.
Răul cel mai mare:
Creșterea taxelor ar fi afectat pe toată lumea în mode egal. De fapt nu chiar, pentru că sectorul privat s-a ajustat deja, în bună măsură. Creștere cu 4 puncte a cotei unice însemna scădere de 6% a salariilor NETE. Creștere de 5 puncte a TVA însemna mărire teoretică a prețurilor cu 4%. Şi este cel mai fericit scenariu acesta în care toată creșterea TVA se transfera în prețuri. Pentru că diferența aumată de comercianți ar fi însemnat șomaj, tăieri de salarii, tăieri de investiții sau profit impozabil mai mic.
În total, angajații din sectorul privat ar fi transferat 10% din propria putere de cumpărare pentru ca bugetarii să aibă – culmea! – la rîndul lor, o putere de cumpărare cu 10% mai mică.
Ce efecte decurg de aici.
1. Decapitalizarea completă a economiei. Din recesiune, ar fi trecut în modul de subzistență, într-o spirală care poate dura și zece ani.
3. Penalizarea productivității, cu efect demultiplicator în economie. Traducerea? De ce să muncesc dacă statul îmi ia totul?
3. Creșterea economiei negre, care ar însemna că într-un an bugetul ar fi ajuns în aceeași situație. Alte creșteri de taxe, altă spirală, de data asta evazionistă. Cu diferența că evaziunea ar fi fost văzută ca o metodă legitimă de supraviețuire economică în fața abuzurilor legii.
Pe termen mediu, creșterea impozitelor n-ar fi făcut decât să amâne inevitabilul cu câteva luni sau cel mult un an. Am fi ajuns în același punct, în care să luăm aceeași decizie. Ajustare de încă 10%, și senzația de “Ziua Cârtiței”: spirala.
Răul cel mai mic:
Scăderea salariilor și pensiilor e dureroasă. Iar pe termen scurt efectele vor fi chiar mai dure decât par. Creștere a sărăciei, executări silite și, probabil, violență de stradă. Însă într-un an, dacă un guvern competent va face ajustările necesare – inclusiv concedieri corect administrate – nivelul de trai va reveni la nivelul de acum. Iar apoi va reintra pe un traseu de creștere. Între timp, există și avantaje pe termen scurt.
1. Sănătatea fiscală. Dacă bugetul încetează să împovăreze nejustificat afacerile și piețele de împrumuturi esistă mai multe șanse ca economia să repornească iar baza de colectare a taxelor să crească. Asta înseamnă bani din ce în ce mai multți la buget.
2. Semnalul de fermitate va da credibilitate României pentru capitaluri – autohtone sau străine. Asta înseamnă volume mai mari și dobânzi mai mici.
3. Ajustarea de salarii de la stat va crește competiția în sectorul privat. Angajații eficienți care au migrat către un post călduți și bine plătit s-ar putea întoarce să facă ce știu mai bine.
Şi două mituri:
Povestea cu scăderea consumului este aproape irelevantă. România a avut la dispoziție un an și jumătate – plus împrumuturi publice de miliarde de euro – pentru a stimula consumul. Degeaba. Asta nu poate dura la nesfârșit. Atunci când consumul este pe datorie și înghite dobânzi din ce în ce mai mari din încasări tot mai mici, el nu e decât o altă spirală a dezastrului.
Povestea cu șomajul este de-a dreptul falsă. Când sute de mii de oameni sunt plătiți bine ca să nu facă nimic, ei sunt oricum șomeri. De lux. Dacă rămân bani mai mulți pentru cei dispuși să ofere ceva în schimb, ăsta nu poate fi decât un lucru bun. Din plusul de producție vor consuma toți, bugetari sau nu.
P.S. Pentru cine crede că anunțul lui Băsescu e chiar vreo surpriză, 6 texte de anul trecut:
Top 5 riscuri politice pentru economia României
10 lucruri pe care Băsescu, Geoană, Crin nu ți le-au spus niciodată
Despărțirea de comunism și feudalism: ce trebuie să facă România din 2010
Diagnosticul FMI: Pe termen scurt, strângeți cureaua. Pe termen lung, cură de slăbire.
Ce crește de la anul: TVA, cota unică, CAS, doar accizele?
Ospătar, câte vase trebuie să spăl după doi ani cu alegeri?
Doua precizari:
Ajustarea bugetara:
termen scurt privat: LA FEL!
(galben)
termen mediu privat: MAI RAU!
(ros’ incodeiat)
P.S. Te grabesti sa crezi in varianta… de ieri. Ai rabdare.
Isi pune cineva intrebarea daca cei de la capatul de jos al scalei veniturilor (si aici ma refer in special la pensionari) mai spravietuiesc suficient dupa “mai rau”-l pe “termen scurt” (si apoi si dupa “la fel”-ul pe “termen mediu) incat sa apuce sa si vada “mai bine”-le pe “termen lung”? Iar acel “mai bine” va fi raportat LA CE (sau – mai precis – la CAND): la situatia lor de acum (oricum in curs de a deveni dezastruoasa), SAU la situatia inrautatita de dupa termenul scurt? (Daca veniturile le scad cu 60% ajungand 0,4 din cat sunt acum, degeaba le cresc apoi cu 100% din valoarea la care ajung, ca TOT nu depasesc 0,8 din cat sunt acum). Sau unul din scopurile masurilor adoptate este chiar sa scapam de o parte din “povara” reprezentata de pensionari (mai ales dupa inevitabilul exod al specialistilor din sistemul sanitar in urma “ajustarilor” impuse si acestora, ca si celorlalti bugetari)?
@Aristotel
Exagerezi. Nu poate să fie mai rău așa decât în scenariul măririi taxelor.
@VictorCh
Lucrurile nu sunt niciodată atât de simple, dar nici atât de complicate
Da dom’le, asa se da o solutionare si poate vom asista in urmatori doi ani la o epurare a sitemului birocratic de cei multi platiti, dar ineficienti. Si pe langa asta, odata cu cresterea veniturilor la buget se va putea reduce din pretul medicamentelelor si se va permite scaderea, in timp si progresiv, a unor costuri pentru necesitatiile de zi cu zi, iar personalul somat din sectorul bugetar isi vor putea demonstra capacitatiile eficiente de lucru in sectorul privat, astfel, devenind si ei contribuabili bugetului de stat.
Se vor permite astfel, cresterea bugetului acordat sanatati, educatiei si problemelor sociale, astfel, avand un efect real de imbunatatire.
Dar, doar pe termen lung sau pana la posibila reinstaurare a vechii elite bugetare cu iz si mentalitate de nomenclatura comunista.
ce crezi despre povestea cu caderea Dow Jones? eroare, premeditare, combinatie de factori…?
Fals!
Sanatatea economiei nu inseamna sanatatea statului (guvernului,bugetului).
Domnule Lucian Davidescu, va citesc zilnic pe voxpublica si am inceput sa deschid si alte site-uri pe care scrieti.
Pareti un om lucid, destept si cu bun simt, lucru rar in Romania.
Daca maine vi s-ar propune sefia unui minister (Finante sau Economie) ati accepta?
P.S. Sper sa nu vedeti nici un ton de ironie in intrebarea mea de mai sus. Nu exista. Sunt chiar curios de o explicatie “de ce da” sau “de ce nu”…
@Eugen
Eu sper ca raspunsul lui Lucian sa fie NU, adica 100% “liberalo-libertarian (asa cum a fost acuzat de gheorghe constantin), in sensul ca, in alternativa statului minimal nu exista cele 2 ministere
@ ionut
Si eu ma gandesc ca raspunsul va fi ceva de genul “Nu, pentru ca n-as avea cu ce oameni sa muncesc la un minister in Romania, oameni in care sa am incredere ca duc la bun sfarsit ce le zic sa faca”. Nu l-as vedea ca pe o aroganta, ci ca pe o realitate. In viziunea mea, cei mai multi romani merg pe principiul “sa muncesc cat mai putin pe cat mai multi bani”, dar se multumesc si cu foarte putini bani atata vreme cat nu e nevoie sa munceasca deloc.
Sper insa sa primesc un raspuns mai plin de speranta decat acesta.
Ajustarea bugetara, anul acesta.
Cresterea cotei de impozitare si a TVA-ului, anul viitor.
Criza la noi in Ro a luat-o pe aratura numai e in V sau W e intr-un sir de W.
Multumim pe aceasta cale conducatorilor nostrii, care de 15 ani sunt intr-o continua reforma si schimbare si care va continua de acum inainte inca 20 de ani.
( …. vorbe ” de dulce ” …)
Nu pricep sub nici o forma de ce pentru mine, care lucrez in mediul privat, taierea salariilor bugetarilor inseamna “mai bine”. In cazul cel mai optimist inseamna “la fel”.
Practic este “un pic mai rau”: am doi parinti si o bunica pe care ii ajut financiar si va trebui sa ii ajut mai mult decat pana in prezent. O sa mi se scumpeasca apa calda si caldura. Reabilitarea termica ce trebuia sa se faca in martie s-a amanat pe termen nelimitat pentru ca nu vin banii de la guvern. N-am repartitoare la calorifere ptr ca nu vrea asociatia, n-am contor separat de gaze din acelasi motiv, asa ca platesc la cota desi aragazul il foloseste doar maica-mea cand ma viziteaza de 2-3 pe an! As trece pe electric dar instalatia blocului e veche. Ieri mi-a sarit siguranta cu masina de spalat+frigider+aspirator+tv+2 calculatoare. Daca s-ar mai fi adaugat si un aer conditionat sau un radiator…
Asa ca o sa iau toate scumpirile in piept, ca asa e la comun.
Pe termen mediu o sa scada vanzarile companiei. Consum pe credit sau pe necredit, eu asta o sa vad: scad vanzarile.
Tot nu vad binele ala, nici macar pe termen mediu.
Teoretic ar trebui sa vina un bine pe termen lung, presupunand ca bugetul se echilibreaza si economia se relanseaza. Istoria programelor FMI de acest gen, bazate pe curbe de sacrificiu, o cunosti: jumatate au esuat, iar cam 10% s-au terminat cu revolutii.
Asa ca nu sunt deloc de acord cu graficul.
Varianta mea:
Cresteri de taxe:
Privat: rau – foarte rau – Dumnezeu cu mila
Bugetar: la fel – rau – Dumnezeu cu mila
Ajustarea bugetara:
Privat: la fel – rau – 50% bine, 40% rau, 10% foarte rau
Bugetar: foarte rau – foarte rau – 50% bine, 40% rau, 10% foarte rau
Nickmann: Din pacate la noi “tunderea” va fi facuta nu pe criteriul eficientei, ci tot pe criteriul pilelor: vor fi dati afara cei fara pile (sau cu pila mai mica, mai slaba), adica cei care de fapt sunt eficienti (altfel n-ar ai fi tinuti), si urmarea va fi ca se vor imputina nu capusele, trantorii, ci albinutele, urmarea fiind ca cei putini care raman vor avea SI MAI MULT de lucru, TOT lor fiindu-le repartizat si ceea ce facusera inainte disponibilizatii.
Off-topic: Nu stiu de ce, desi blogul imi confirma ca sunt abonat la articolul pe marginea caruia am comentat, in realitate nu primesc prin mail instiintari despre postarea unor noi comentarii.
@ VictorCh
Crede-ma ca in exagerarea mea de optimism, sper ca in situatia asta critica sa apar o picatura de constiinta sociala, nu de sine, ci sociala, putina mai multa compatimire pentru cei din jur si se vor trece la niste masuri de o logica matura si nu de un copilarism continu prin care fiecare isi alege echipele dupa modelul tip-top sau aruncat cu banu, pentru ca atunci se demonstreaza inca odata imaturitatea societati si primtivism de care, din pacate, dam dovada din multe aspecte sociale, politicul fiind everstul ineficientei, iar nomenclatura administratiei fiind un fel de cancer.
@Eugen, ionut
Nu aș accepta Ministerul Finanțelor. Sunt alții care s-ar pricepe muuuult mai bine.
Aș accepta Ministerul Economiei, cu o singură condiție: să fie mandat limitat, de un an, de autodesființare. Adică să vând tot și să duc instituția la groapă.
@Lucian Davidescu
Cu ce ar trebui sa se ocupe in viziunea ta , ministerul economiei?
Dar al finantelor? Dar al turismului? ETC.
@Lucian
Scuza-ma , sunt dislexic!
“să fie mandat limitat, de un an, de autodesființare. Adică să vând tot și să duc instituția la groapă.”
Felicitari! E raspunsul pe care-l asteptam
Felicitari, excelent articol! Ma bucur ca mai exista oameni lucizi si rationali in tara asta. Ma bucur ca mai exista oameni care pot face o analiza la rece a situatiei din tara.
Eu inteleg ca va fi foarte greu in urmatorii ani pentru o mare parte din populatie dar in acelasi timp sper ca acest dus rece ii va trezi pe romani la realitate. Sper ca vor invata o lectie extrem de importanta, si anume sa nu se mai bazeze pe stat sa le satisfaca nevoile.