Ce efecte are în economie ajustarea de costuri bugetare

 7-05-2010 | 1954 CITIRI | 17 COMENTARII

Bugetari vs. privați pare o melodramă. Pe termen scurt, chiar e. Pe termen lung, interesele sunt însă aceleași.

E un moment dureros când 7 milioane de oameni sunt anunțați că vor avea venituri diminuate substanțial. Se putea evita asta? Da, se putea, dacă lucrurile erau făcute din timp. Însă fiecare lună de întârziere a însemnat procente adăugate la nota de plată. Să nu ne facem iluzii! România este într-o spirală a morții, iar tentativele de tratament de până acum nu au funcționat. Reducerea evaziunii, standardele de cost sau licitațiile oneste sunt lucruri care se rezolvă în timp și cu manageri competenți. N-am avut. A venit scadența.

Opțiunile puse pe masă de FMI au fost singurele posibile. Iar o rupere a acordului – sinucigașă. Ar fi însemnat să “optăm” pentru ambele variante. Iar faptul că decizia a fost în defavoarea sectorului bugetar, care până acum s-a folosit de lege pe post de avantaj decisiv, este probabil cea mai curajoasă decizie politică a ultimilor 20 de ani. Chiar dacă echivalează cu a face bine unor oameni cu forța.

Şi folosesc expresia “a face bine” cu toată gravitatea pe care o impune momentul.

Răul cel mai mare:
Creșterea taxelor ar fi afectat pe toată lumea în mode egal. De fapt nu chiar, pentru că sectorul privat s-a ajustat deja, în bună măsură. Creștere cu 4 puncte a cotei unice însemna scădere de 6% a salariilor NETE. Creștere de 5 puncte a TVA însemna mărire teoretică a prețurilor cu 4%. Şi este cel mai fericit scenariu acesta în care toată creșterea TVA se transfera în prețuri. Pentru că diferența aumată de comercianți ar fi însemnat șomaj, tăieri de salarii, tăieri de investiții sau profit impozabil mai mic.

În total, angajații din sectorul privat ar fi transferat 10% din propria putere de cumpărare pentru ca bugetarii să aibă – culmea! – la rîndul lor, o putere de cumpărare cu 10% mai mică.

Ce efecte decurg de aici.

1. Decapitalizarea completă a economiei. Din recesiune, ar fi trecut în modul de subzistență, într-o spirală care poate dura și zece ani.

3. Penalizarea productivității, cu efect demultiplicator în economie. Traducerea? De ce să muncesc dacă statul îmi ia totul?

3. Creșterea economiei negre, care ar însemna că într-un an bugetul ar fi ajuns în aceeași situație. Alte creșteri de taxe, altă spirală, de data asta evazionistă. Cu diferența că evaziunea ar fi fost văzută ca o metodă legitimă de supraviețuire economică în fața abuzurilor legii.

Pe termen mediu, creșterea impozitelor n-ar fi făcut decât să amâne inevitabilul cu câteva luni sau cel mult un an. Am fi ajuns în același punct, în care să luăm aceeași decizie. Ajustare de încă 10%, și senzația de “Ziua Cârtiței”: spirala.

Răul cel mai mic:

Scăderea salariilor și pensiilor e dureroasă. Iar pe termen scurt efectele vor fi chiar mai dure decât par. Creștere a sărăciei, executări silite și, probabil, violență de stradă. Însă într-un an, dacă un guvern competent va face ajustările necesare – inclusiv concedieri corect administrate – nivelul de trai va reveni la nivelul de acum. Iar apoi va reintra pe un traseu de creștere. Între timp, există și avantaje pe termen scurt.

1. Sănătatea fiscală. Dacă bugetul încetează să împovăreze nejustificat afacerile și piețele de împrumuturi esistă mai multe șanse ca economia să repornească iar baza de colectare a taxelor să crească. Asta înseamnă bani din ce în ce mai multți la buget.

2. Semnalul de fermitate va da credibilitate României pentru capitaluri – autohtone sau străine. Asta înseamnă volume mai mari și dobânzi mai mici.

3. Ajustarea de salarii de la stat va crește competiția în sectorul privat. Angajații eficienți care au migrat către un post călduți și bine plătit s-ar putea întoarce să facă ce știu mai bine.

Şi două mituri:

Povestea cu scăderea consumului este aproape irelevantă. România a avut la dispoziție un an și jumătate – plus împrumuturi publice de miliarde de euro – pentru a stimula consumul. Degeaba. Asta nu poate dura la nesfârșit. Atunci când consumul este pe datorie și înghite dobânzi din ce în ce mai mari din încasări tot mai mici, el nu e decât o altă spirală a dezastrului.

Povestea cu șomajul este de-a dreptul falsă. Când sute de mii de oameni sunt plătiți bine ca să nu facă nimic, ei sunt oricum șomeri. De lux. Dacă rămân bani mai mulți pentru cei dispuși să ofere ceva în schimb, ăsta nu poate fi decât un lucru bun. Din plusul de producție vor consuma toți, bugetari sau nu.

P.S. Pentru cine crede că anunțul lui Băsescu e chiar vreo surpriză, 6 texte de anul trecut:

Top 5 riscuri politice pentru economia României

10 lucruri pe care Băsescu, Geoană, Crin nu ți le-au spus niciodată

Despărțirea de comunism și feudalism: ce trebuie să facă România din 2010

Diagnosticul FMI: Pe termen scurt, strângeți cureaua. Pe termen lung, cură de slăbire.

Ce crește de la anul: TVA, cota unică, CAS, doar accizele?

Ospătar, câte vase trebuie să spăl după doi ani cu alegeri?

ALTE ARTICOLE CARE TE-AR PUTEA INTERESA » » »


Share | HOME |