Cea mai mare implozie după Lehman Brothers! Goldman Sachs, începutul sfârșitului

Vestea bună e că, spre deosebire de Lehman Brothers sau AIG, Goldman Sachs n-a promis aproape nimic, nimănui. Așa a și ieșit câștigător din criză: maximum assets, minimum liabilities. Vestea proastă e că asta nu-i mai folosește la nimic.

„Tot mai mulți bani împrumutați în sistem. Clădirea stă să cadă în orice moment. Singurul potențial supraviețuitor, fabulosul Fab, stă în mijlocul acestor complexe contracte exotice pe banii altora, pe care le-a creeat fără să înțeleagă foarte bine toate implicațiile acestei monstruozități!!!”. Nu Victor Frankenstein este naratorul acestor rânduri, ci Fabrice „Fab” Tourre, un francez care la 28 de ani, în 2007, era vicepreședinte Goldman Sachs.

Evident, nu talentul literar l-a propulsat pe Fab în fruntea celei mai notorii bănci de investiții din lume, ci specializarea lui în CDO-uri – Collateralized Debt Obligations, unele dintre cele mai complicate și mai profitabile derivate financiare. Fabrice câștiga 2,5 milioane de dolari pe an, adică de patru ori mai mult decât salariul mediu al celor 30 de mii de angajați GS: 600.000 de dolari fiecare.

E-mail-ul este azi probă la dosarul prin care comisia americană de valori mobiliare (SEC) vrea să-și spele păcatele: demolarea Goldman Sachs.

Rețeta: Abacus este numele uneia din schemele de investiții care au adus succesul Goldman Sachs. Este povestea clasică și amorală a celor puțini care pariază contra curentului când cei mulți se îndreaptă cu viteză către prăpastie.

1. Se ia o un coș de datorii îndoielnice, ale unor clienți îndoielnici.

2. Se separă albușul celor care încă mai au șanse să restituie ceva de gălbenușul celor care nu trebuia să primească credite de la început.

3. Gălbenușul se bate separat și se pune în castronul „senior”. Se adaugă drojdie ieftină de la un asigurător avizat.

4. Albușul se bate separat și se pune în castronul „junior”. Se adaugă drojdie scumpă, de la un asigurător care oricum este prea mare pentru a fi lăsat să cadă.

5. Gălbenușul și albușul se amestecă în proporții diferite, sa adaugă făină și se coc prăjiturile. După proporții, unele promit un randament mai mare, altele un randament mai mic.

Otrava: Este foarte profitabil să pariezi contra pieței și să câștigi. Dar ultra-mega-extra-profitabil devine abia atunci când pariezi împotriva propriilor clienți. Aici, a intrat în scenă John Paulson (fără legătură cu Henry Paulson, alta decât că șeful trezoreriei americane a condus el însuși Goldman Sachs). John Paulson este unul dintre „cei mai tari șmecheri ai planetei”. Şef de fond de investiții, cu o avere personală de 12 miliarde de dolari dintre care 2,3 miliarde bani câștigați doar în ultimul an. Inclusiv din Abacus. Ce a făcut Paulson:

1. A fost angajat de Goldman Sachs să guste prăjiturile.

2. Nu i-au plăcut. Dar deloc. A pariat 200 de milioane de dolari că se vor vinde prost iar prețurile se vor prăbuși (poziție short).

3. Fab a anunțat: „John a pariat că se vor vinde bine”. Poftiți de cumpărați (poziție long).

4. A venit criza subprime. Prăjiturile s-au stricat. Cumpărătorii, banca germană IKB și fosta bancă olandeză ABN Amro au pierdut un miliard de dolari.

5. John și-a marcat profitul: tot un miliard de dolari. Goldman Sachs și-a marcat profitul: cel puțin 15 milioane comision. Fab și-a luat gândul, probabil, de la vocația lui literară: “Afacerea cu CDO-uri e moartă. Nu ne-a rămas prea mult timp”, eșua el în clișeu la doar o lună după prima capodoperă.

Nota de plată: Este un caz destul de ușor pentru ca SEC să obțină, în sfârșit câteva condamnări. Apărarea Goldman Sachs spune că erau doar banale asigurări hedge. Însă contextul și corespondența spun cu totul alteceva. Este infinit mai greu pentru SEC să răpună cu totul monstrul Goldman Sachs. Depinde cât de lung va fi lanțul de trădări.

Însă indiferent de rezultat, Goldman Sachs pierde unul dintre cele două ingrediente (primul fiind concentrarea de inteligență financiară) care-i permit să facă bani la nivelul ăsta: încrederea clienților. Nu ar fi prima dată. În perioada Marii Crize, i-a luat ani de zile să-și facă loc înapoi pe piață după ce a construit și ratat un joc piramidal. Iar în istoria ultimului an, nu este prima dată când s-a dovedit cum câștigă din pierderile propriilor clienți. La fel a fost cazul cu obligațiunile Greciei.

Jocurile sunt deschise, caracatița este pe masă. Cum mergem pe Goldman Sachs, „long” sau „short”?

Update: Voturile de până acum spun în proporție de 74% “Sell”. În schimb, trei sferturi din analiștii americani recomandă “Buy” pe Goldman Sachs, potrivit EconomicTimes.ro

Update2: 15 iulie 2010 – Goldamn Sachs și SEC au ajuns la o înțelegere prin care banca a fost de acord să plătească despăgubiri de 300 de milioane de dolari guvernului SUA și încă 250 de milioane de dolari investitorilor. Înțelegerea nu îl include pe Fabrice Tourre și nici nu închide cazul în scenariul în care vor fi găsite dovezi noi.