Soarta națiunilor mereu îndatorate

România se pregătește pentru un nou acord cu Fondul Monetar Internațional, după ce împrumutul în curs va trebui dat înapoi din 2012. O spune chiar șeful statului. Ce putem înțelege din asta.

Despre trecut: Fără o viziune de dezvoltare și fără o proiecție bugetară pentru mai mulți ani, România a așteptat întotdeauna soluțiile de la alții. Când au venit investiții străine sau bani din privatizare, cheltuielile s-au umflat chiar mai rapid decât veniturile. În schimb, România a ratat orice șansă de a-și construi viitorul.

Când marile găuri negre din economie au încetat să mai consume miliarde de euro în fiecare an, banii nu s-au dus în investiții, în educație sau în sănătate, ci în birocrație și contracte umflate pe bani publici. Iar când a venit nota de plată, singura soluție aleasă a fost împrumutul, care să finanțeze risipa până la întoarcerea vremurilor bune.

Despre prezent: „Centura de siguranță” – adică împrumutul care trebuia ținut în vitrină pentru a da încredere investitorilor – a cedat, iar banii au fost cheltuiți, în mare parte, pentru salarii și pensii sau pentru susținerea unui curs valutar slăbit de foamea de bani a statului. Între timp, bolile bugetului au rămas aceleași. Cheltuieli în creștere, contracte publice la prețuri nesimțite, birocrație inutilă și bătaie de joc față de contribuabili.

România încă are ambiția să facă „programe anticriză”, în timp ce zeci de mii de firme încă zgârie la ușa Fiscului pentru banii care li se cuvin înapoi. Unele ajung să trimită oameni în șomaj, să amâne plățile către alte firme care altfel ar rezista pe picioarele lor sau chiar să ceară insolvența. În total, este vorba de un miliard și jumătate de euro sub formă de arierate, adică singura țintă complet ratată din actualul acord cu FMI.

Despre viitor: citește continuarea în România Liberă