Mama tuturor derivativelor. Hidroelectrica vinde curent pe lingouri de aluminiu

And the winner is… Alroooooo! Remember? “Domnule min. Codruț Şereș, vă rog analizați scrisoarea și dispuneți măsuri în conformitate cu interesele Guvernului, iar dacă este posibil și cu interesele economiei naționale”.

Cine spunea că pe oamenii de la stat nu-i duce capul la inovație?
Hidroelectrica va vinde Alro trei milioane de megawați pe an până în 2018, 5,5% din producția națională, la un preț care “va fi stabilit în funcție de o serie de factori, precum cotația aluminiului la bursa metalelor de la Londra”, scrie România liberă.

În limbaj financiar, operațiunea se cheamă hedging și înseamnă, în cazul ăsta, o asigurare împotriva fluctuațiilor de preț pentru producătorul de aluminiu. În mod normal, contractul de hedging îl face un intermediar financiar pentru niște bani în plus. În cazul de față, contractul îl face producătorul de curent iar pentru așa privilegiu oferă și un discount, c-așa-i la stat. Da! Alro cumpără curentul cu 30% sub cel mai mic preț hidro de piața liberă, adică pentru 31 euro/MWh. Unul dintre motive este că “Alro nu va rezista pe piață dacă va cumpăra la 44 euro/MWh”, spune Mihai David, directorul Hidroelectrica și omul cu ideea.

Abia anul trecut, ministrul Adriean Videanu spunea însă că Hidroelectrica s-ar putea să nu reziste pe piață „dacă nu plouă”, ceea ce ar fi un alt caz unic. Niciodată în lume nu s-a întâmplat ca un producător hidro cu amortizările contabile făcute să dea faliment.

Acum, pe lângă secetă, se adaugă altă sperietoare: dacă se mai ieftinește aluminiul?

Mecanismul pagubei:

1. În orice afacere există riscuri specifice. Companiile încearcă să le paseze altora, ca să stea liniștite. Însă trebuie să plătească în plus pentru asta.

2. Cumpărători de risc sunt companiile de asigurări, fondurile de investiții/hedging și băncile. Lor le plac riscurile pentru că au atât de multe încât le pot compensa între ele.

Ce trebuia să facă Alro în mod normal.

1. Se ducea la un fond de hedging și încheia un contract pentru diferență care zicea așa: Dacă prețul aluminiului scade, fondul se obligă să achite Alro o parte din costul electricității.

2. PLĂTEA fondului o sumă în contul riscului asigurat. Fondul găsea cu cine să facă un contract în sens invers, în care să câștige din scumpirea aluminiului, astfel încât să iasă tot timpul în profit.

3. Alro se ducea la Hidroelectrica și încheia un contract obișnuit.

Ce s-a întâmplat în realitate:

1. Hidro a preluat riscul Alro.

2. Hidro nu a încasat niciun ban.

3. Hidro vinde în continuare în pierdere față de potențial.