Mitteleuropa redux: Germania şi Franţa se încaieră pe euro

Suveica nemţească: Marele învins al marilor războaie le vinde noilor parteneri marfă pe datorie. Preţul îl încasează acum, dobânzile mai târziu.

Până acum, zona euro avea puţine şanse de supravieţuire pentru că impunea Germaniei prea multe constrângeri. După scandalul deficitelor bugetare, lucrurile par să se fi răsturnat. Acum, zona euro este în pericol tocmai pentru că Germania a căpătat prea multă putere, este concluzia unei analize a think-tank-ului american Stratfor citată de România Liberă.

Poziţionarea central-europeană, între Rusia şi Franţa, a făcut Germania vulnerabilă, de-a lunngul istoriei, la un atac simultan al celor două puteri. Asta a determinat Germania să încerce trei “lovituri preventive”, scrie Stratfor. În 1871, 1914 şi 1939. Doar în primul caz, Războiul franco-prusac, strategia a avut succes.
După al doilea război mondial, câştigătorii au înţeles nevoile Germaniei şi i-au croit o haină pe măsură: nici prea strâmtă dar nici prea largă. Comanda militară s-a mutat la NATO, comanda economică s-a mutat la UE, însă pieţele s-au deschis pentru surplusul tehnologic al Germaniei.
Înfiinţarea zonei euro trebuia să închidă cercul şi să tempereze tendinţele de apreciere a mărcii în favoarea nevoii de credite ieftine a statelor mai sărace sau mai risipitoare, în special din aşa-numitul “Club Med”: Grecia, Portugalia, Spania şi Italia (în ordinea gravităţii).
Țările super-tehnologizate, de talia Germaniei, au nevoie de dobânzi mari pentru a atrage investiţii dar pot suporta şi o apreciere a monedei. În vârful lanţului trofic al economiei poţi rămâne competitiv chiar şi cu preţuri mai mari.
În schimb, ţările cu o productivitate redusă au nevoie de credit ieftin pentru a compensa calitatea slabă prin volume mari. Un timp, lucrurile au funcţionat bine. Până când, în doar zece ani de euro, statele s-au înecat în creditul ieftin şi s-au transformat din “Club-Med” în “PIGS”.
În aceiaşi zece ani, germanii au muncit în tăcere pentru a acoperi găurile altora. Au câştigat în productivitate încă 25% peste media Club-Med. Acum, este vremea scadenţei. (continuarea, aici)

Iar Germania vrea nici mai mult nici mai puţin decât să rescrie regulile euro în favoarea sa. Un prim semnal, cererea de excludere a Greciei din uniunea monetară. Franţa, partenerul tradiţional al Germaniei, a priceput că e pe cale să treacă pe o poziţie secundară în construcţia zonei euro. Două femei de stat trag primele salve de tun monetar.

Christine Lagarde, ministrul economiei din Franţa: „Categoric, Germania a făcut o treabă foarte bună în ultimii zece ani pentru îmbunătăţirea competitivităţii , punând presiuni foarte mari pe costurile cu mâna de lucru. Însă nu sunt sigură că este un model sustenabil pe termen lung şi pentru întregul grup. Avem, cu siguranţă, nevoie de o convergenţă mai bună”

Angela Merkel, cancelarul Germaniei: „O manifestare a unei solidarităţi rapide nu este un răspuns potrivit. Problemele trebuie atacate de la rădăcină (…) Dacă nu există reguli de expulzare din zona euro, e timpul să le facem (…) Germania nu va renunţa la forţa exporturilor sale”.