Prima Casă: Cum să construiești un subprime românesc. E România too big to fail?

 10-03-2010 | 3788 CITIRI | 33 COMENTARII

Vă amintiți cum a început toată mizeria de acum? Peste Ocean, politicienii au promis și au convins că oricine își va putea permite o locuință. Cum s-a sfârșit la ei și cum începe la noi:

În 2009, prima ediție a programului Prima Casă era o încercare aproape naivă de-a stopa prăbușirea pieței imobiliare, a construcțiilor și a creditării bancare. Rezultatele s-au văzut: zero.
În 2010, guvernul insistă. Ce s-ar putea întâmpla dacă chiar va reuși să obțină rezultate.

Mai întâi, ce s-a întâmplat în SUA:

Pasul 1. Ispita: garanțiile de stat. Cuplul magnific Freddie Mac și Fannie May – fonduri guvernamentale de garantare – au promis că preiau riscurile băncilor care dau credite ipotecare pentru persoane cu venituri mici. Condiția: 52% dintre clienți să aibă venituri SUB medie.

Pasul 2. Schizofrenia.
Nu e greu de ghicit ce a urmat. Dacă tu, cumpărător din clasa de mijloc, mergi la bancă să te împrumuți, banca trebuie să găsească încă un client care în mod normal ar mai fi muncit mulți ani până să-și permită o casă.
Adică, să mărească riscul portofoliului ca să obțină dobânzi mai mici din tiparnița FED. How cool is that? Boschetar? Respiră? E perfect!

Pasul 3. Beția: bula imobiliară. Bani mai ieftini înseamnă prețuri mai mari. Clienți mai mulți înseamnă prețuri și mai mari.

Pasul 4. Lăcomia: hazardul moral. Prețurile din ce în ce mai mari dau senzația că vor crește la nesfârșit. Mai contează dacă îți permiți o casă? Cumperi acum, vinzi mai târziu, păstrezi profitul. Toată lumea e fericită. Sigur?

Pasul 5. Delirul. Se termină boschetarii. Prețurile încep să scadă. Proprietarii încep să vândă. Prețurile scad și mai mult. Unii se trezesc că locuința lor a ajuns să valoreze mai puțin decât suma de plătit la bancă. Nu mai plătesc. Executări silite. Prețurile scad și mai mult. Spirala continuă.

Pasul 6. Nota de plată. De pe acoperișurile Freddie, Fannie, Bear Sterns, AIG, Citi, încep să se arunce șefi, cu parașutele de aur. Numără rar. Când trec de zece, înseamnă că băncile lor sunt prea mari pentru a fi lăsate să cadă.

Începe dominoul și ajunge întâi în Europa, apoi în România. Bursele încep să cadă. Piața imobiliară începe să cadă. Împrumuturile încep să cadă. Economia începe să cadă. Guvernele anunță planuri anti-criză, fiecare cât și cum poate. România nu se lasă mai prejos. Printre măsuri, “Prima casă 2″:

Pasul 1. Ispita: garanțiile de stat. Dacă dai credite de 60-75 mii euro, cu avans de doar 5% și dobândă tot 5% (euribor+4), statul îți promite că tu, bancă, nu vei pierde nimic orice s-ar întâmpla.

Pasul 2. Schizofrenia. Cu 3000 de euro avans, adică un descoperit de cont pe card, și venituri pe familie de 600 de euro poți lua un apartament de două camere pentru care să dai în fiecare lună 300 de euro rată. Probabil, tot atât dădeai chirie.

Până aici, lucrurile s-au întâmplat sau se întâmplă. Mai departe, așteptăm consecințele. Cel mai rău scenariu:

Pasul 3. Mahmureala. Ştie cineva sigur dacă prețurile chiar s-au oprit din cădere? Care va fi impactul executărilor silite amânate până acum? Dar al proiectelor terminate și nevândute pe care constructorii le pictează pe dinăuntru cu cai verzi, ca să doarmă băncile liniștite? Care va fi efectul îmbătrânirii și al migrației? Dar al creșterii Euribor de la 1 la 5%, adică a dobânzii finale de la 5 la 9%? Bani scumpi înseamnă prețuri mai mici, ofertă mare înseamnă prețuri și mai mici. [Citește și când trebuie să tratezi căderea pieței ca pe o veste bună]

Pasul 4. Depresia. La ultima întrebare, răspunsul e simplu. Dacă dobânda crește de la 5% la 9%, rata lunară crește de la 300 de euro la 450 de euro. Adică de la jumătate la trei sferturi din venitul familiei. Adică, venitul disponibil se înjumătățește, de la 300 de euro la 150 de euro. O fluctuație de curs valutar sau o reducere de venituri poate să îl ducă chiar spre zero. Ce să faci în așa situație?

Pasul 5. Stranger in bed. Numele adevărat al lui Freddie Mac este FHLMC. Pe Fannie May o cheamă FNMA. În România, garanțiile le dă FNGCIMM, o băncuță guvernamentală care n-a căpătat până acum niciun nume popular (propuneri?).

Cum cine? Ea garantează miliardele de euro pe care băncile vor să le dea familiilor de la punctul 4. Dacă nu poate singură, își face asigurare. Dacă asigurarea nu ajunge, ne căutăm de bani. Deja vu!

Pasul 6. Nota de plată. Este România prea mare pentru a fi lăsată să cadă?

Plafoanele pentru Prima Casă 2, în milioane de euro (sursa: reflectiieconomice.zilisteanu.ro)

TOTAL 700
BCR 215,63
BRD 161,73
B. Românească 53,91
Alpha Bank 45,82
Piraeus Bank 37,74
B. Transilvania 26,95
CEC Bank 21,56
Millenium Bank 18,87
Raiffeisen Bank 16,17
Banc Post 16,17
Unicredit Ţiriac 16,17
Intesa 13,48
Garanti Bank 13,48
Volksbank 10,78
OTP Bank 6,74
Emporiki Bank 6,47
Leumi Bank 5,39
CreditEurope 5,39
Carpatica 4,31
ATE Bank 2,15
RIB 1,08
ALTE ARTICOLE CARE TE-AR PUTEA INTERESA » » »


Share | HOME |