5 lucruri pe care BNR nu ți le-a zis niciodată
Sau nu a făcut-o într-o manieră directă și într-un limbaj inteligibil. Află de ce politica monetară este mult mai importantă pentru viața ta decât credeai.
Ţinta de inflație pe anul trecut a fost ratată, însă acum leul se întărește, iar din februarie dobânzile ar putea scădea din nou.

1. Leul se devaloriza mai mult dacă nu țineam dobânzile sus. Dobânzile mari le plătesc contribuabilii, pentru că banii au ajuns la guvern. Alți bani intră în profiturile băncilor, pentru că au intermediat plasamentele.
2. Cei care au luat sau vor să ia credite sunt acum carne de tun. Ei acoperă nevoia de finanțare a guvernului și suportă costuri sporite care nu se văd în inflație. Nu ne interesează de soarta lor decât dacă băncile încep să aibă probleme cu restanțele.
3. Nu vrem ca leul să se aprecieze foarte mult, pe termen scurt. Dacă vedem că se duce prea jos, pentru noi înseamnă o oportunitate să alimentăm rezerva cu euro, gratis. Nu știți cum ne-am făcut rezerva de euro? Am tipărit lei.
4. Pe termen lung, ca să trecem la euro, am prefera să o facem cu un leu cât mai tare. Motivul este simplu. Cu cât leul este mai puternic, cu atât PIB în euro va fi mai mare. Despre rostul “exoticului” leu, citește aici, iar despre cât nu va fi cursul valutar – aici.
5. Avem o singură țintă de inflație reală: să fie sub 10%. În rest, sunt glume și nuanțe. Una din nuanțe este că nu poți ținti și inflația și cursul valutar iar noi avem uneori tentația să mai țintim cursul valutar. Altă nuanță este că uneori e bine să anunți o țintă ambițioasă pentru a atinge una realistă. Dacă anunți una realistă, nu mai atingi nimic.







6. de multe ori habar nu avem ce sa facem, dar dam declaratii misterioase ca sa parem inteligenti …
7. de alte ori chiar nu facem nimic … doar ne arogam niste merite
Nici o problema, vala, inca din antichitate era cunoscut principiul conform caruia daca faci profetii cat ma absconse, mai vagi si mai generale, si le mai SI invelesti intr-o aura de mister, ai cele mai mari sanse sa se intample CEVA despre care sa poti spune ULTERIOR , dupa ce vezi efectele: “Vedeti, LA ASTA m-am referit?!” (Pe ACEST principiu “functiona” Oracolul de la Delphi, a carui preoteasa, Pythia, era renumita ca nu s-ar fi inselat niciodata.)
leul nu s-ar fi devalorizat mai mult, pentru ca BNR ar fi intervenit pentru mentinerea cursului. partea negativa, pentru BNR, ar fi fost reducerea rezervei valutare, in efortul de metinere a cursului. si atunci s-a preferat scumpirea leului prin impunerea unei dobanzi ridicate, masura prin care BNR a reusti si sa castige din imprumuturile acordate bancilor, dar si – poate nu total in necunostinta de cauza – sa faca din banci un beneficiar al crizei, si din beneficiarii creditelor – directi sau indirecti, adica noi toti – principalii platitori ai costurilor pentru mentinerea cursului.
e o chestiune de repartizare a costurilor, mai bine pe buzunarul poporului, ca asa se practica la noi, si BNR nu reprezinta interesele acestuia.
[...] aici, sau aici, sau aici; poate in comentariile de aici. Pe scurt, nimeni nu este ceea ce pare ca este. Din pacate, in cazul [...]