Şi ce s-a schimbat în România, în 20 de ani de economie liberă:
800 de miliarde de lei, adică 53 de miliarde de dolari la cursul oficial de 15 lei, a fost Produsul Intern Brut al României în 1989. Faţă de 1988, economia scăzuse cu 5,8%.
În 2009, PIB este 165 de miliarde de dolari adică triplu.
Structura economiei în 1989: 14,5% agricultură, 46% industrie, 5,5% construcţii, restul comerţ şi servicii. După 20 de ani: 6,5% agricultură, 23,5% industrie, 10% construcţii, 60% comerţ şi servicii.
8,3 milioane de salariaţi primeau o leafă medie de 3500 de lei brut, adică 3000 de lei net. La cursul oficial, asta însemna 200 de dolari. Pe piaţă, însemna un pachet de Kent pe zi.
În 2009, salariul mediu net a ajuns la 460 de dolari, adică cinci pachete de Kent pe zi. Număr de joburi: 4,4 milioane.
Exporturile scăzuseră uşor, până la 10,5 miliarde de dolari, iar importurile crescuseră la 8,5 miliarde. Excedent comercial: două miliarde de dolari. În ultimele 12 luni, exporturile au fost 28 miliarde de euro, iar importurile 39 de miliarde.
Bugetul avea venituri de 348,5 miliarde de lei (44% din PIB) şi cheltuieli de 288,4 miliarde de lei, deci un excedent de 7,5% din PIB. Anul acesta, veniturile au scăzut spre 30% din PIB, iar 7% va fi cifra deficitului.
După ce România a anunţat în februarie 1989 achitarea datoriei externe, la sfârşitul anului activele externe nete ajunseseră de 50,5 miliarde de lei, adică 3,3 miliarde de dolari. O mare parte însemnau datoria Irakului, de aproximativ două miliarde de dolari, pe care n-am mai primit-o înapoi niciodată. Valuta din rezerva BNR s-a consumat în 1990, alimentând piaţa cu dolari ieftini care migrau în ţările calde, la schimb cu portocale.
După 20 de ani, datoria externă este 78 de miliarde de euro, din care 17 miliarde datorie publică (inclusiv banii deja traşi de la FMI). În schimb, rezervele internaţionale ale BNR au ajuns la 31,3 miliarde de euro.
Cum arăta economia românească în 1989 « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET
on Dec 22nd, 2009
@ 13:01:
[...] traşi de la FMI). În schimb, rezervele internaţionale ale BNR au ajuns la 31,3 miliarde de euro.Evoluţia PIB, aici Etichete: 1989, 2009, curs valutar, economie, pib, salariu Post publicat in data azi la 13:01 in [...]
Cristian Orgonas
on Dec 22nd, 2009
@ 14:05:
Ma intreb cum de am putut sa ne descurcam in 1992 cu un PIB de $20 miliarde, dar acum, cand PIB-ul este de 8-10 ori mai mare, mai avem putin si intram in faliment?
vala
on Dec 22nd, 2009
@ 15:51:
ne-au crescut pretentiile exponential de … nejustificat !
Stefan Murgeanu
on Dec 22nd, 2009
@ 15:54:
daca din total datoria externa de 78 mld eur, 17 mld reprezinta datorie publica, a cui este diferenta (61 mld) si cine trebuie sa o achite? si cum poate afecta populatia neachitarea acestei datorii
multumesc
Lucian Davidescu
on Dec 22nd, 2009
@ 16:12:
@Cristian Orgonas
Foarte bine nu ne descurcam, din cât îmi mai amintesc eu cel puţin
@vala
Să crească – ţine de natura umană, să fie acoperite – ţine de creier.
@Ştefan Murgeanu
Restul e datorie privată, care poate însemna multe lucruri. Componentele principale sunt două:
1. Investiţii. De exemplu, o fabrică nouă poate fi făcută dintr-un împrumut contractat de o persoană juridică din România. Financiar – este un împrumut, economic – este o fabrică.
2. Credite personale. Pentru că economisirea internă nu a acoperit creditarea internă, ne-am împrumutat din economisirea altora. Pentru case, maşini, plasme, you name it. Ele cad pe umerii împrumutaţilor. Dacă sunt probleme cu rambursarea, atunci presiunile se mută pe cursul valutar şi devine problema tuturor. De-aia e preferabil să trecem la euro la un moment dat.
Gabriel
on Dec 22nd, 2009
@ 16:16:
Salut Lucian,
încă o dată şi postul tău (ca şi materialele din Business Standard, zilele trecute) îmi provoacă aceeaşi revoltă… intelectuală!
Cât de fundamentată poate fi o comparaţie între cifre şi situaţii atât de îndepărtate?
De exemplu, dolarul din 1989 era cu totul altceva decât este acum, în plan internaţional. Ce paritate dolar-leu poţi folosi pentru a veni cu valori ale PIB-ului comparabile? Cât de semnificativ este cursul oficial dolar-leu din 1989? Probabil cât cursul dolar-yuan din China actuală, relevant adică strict în interiorul sistemului economic şi politic chinez şi numai marginal în rest…
Sau preţul unui pachet de Kent… Una era în 1989 şi cu totul altceva astăzi. Sunt convins că nu vorbim despre aceeaşi calitate a tutunului, a hârtiei şi a filtrului. Ca să nu mai zic despre circumstanţele de piaţă… una era pachetul de Kent când îl comparai cu Assos, Fluieraş sau BT şi beneficia de o primă de status şi alta acum, când se vinde şi se cumpără în aceeaşi piaţă cu Benson & Hedges, tutun de pipă sau ierburi aromatice.
Sunt date din sisteme de referinţă complet diferite ce nu pot fi comparate. Spectaculos, dar înşelător! Şi o provocare, la final: ce metode avem totuşi pentru a face asemenea comparaţii?
Lucian Davidescu
on Dec 22nd, 2009
@ 16:34:
@Gabriel
Pachetul de Kent l-am introdus în ecuaţie tocmai pentru ca să ajustez diferenţele despre care spui. Cred că este indicatorul cel mai apropiat de realitate, un fel de Big Mac ceauşist
Nu există metode de comparaţie simetrică. În primul rând, pentru că avem alt context şi alte nevoi.
Cum poţi să compari un kilogram de carne de atunci, cumpărat cu 50 de lei, odată pe lună, după o coadă de trei ore, cu unul de acum, pe alese şi la preţul pieţei?
Cum poţi să compari două ore de educaţie civică TV cu câteva sute de canale + internet + telefonie mobilă?
Şi încă 100 de astfel de întrebări. Ceea ce arată statistica este doar o tendinţă. Reperele de comparaţie relevante sunt cele individuale.
Nelu
on Dec 22nd, 2009
@ 17:04:
Imi explicati si mie cum scade economia romaniei in 2009 cu 7-8%… cind pibul daca scade de la 200 la 165 imi iese o scadere de peste 17%???? Casa nu mai mentionez ca puterea de cumparare a USD a scazut in ultimul an semnificativ….
Lucian Davidescu
on Dec 22nd, 2009
@ 17:21:
@Nelu
Am calculat PIB în dolari, pentru a păstra comparaţia cu 1989.
Scăderea de 7-8% este la PIB în lei, dar leul s-a depreciat faţă de dolar. De aici diferenţa.
Lars
on Dec 23rd, 2009
@ 18:54:
Aia cu pretul de Kent chiar m-a amuzat, e total nerelevanta in conditiile in care atunci Kent-ul era extrem de scump fiind produs gasit numai “la negru”. Ia pretul unui alt pachet de tigari gasibil si atunci si acum in tutungerii si vei avea o comparatie reala. Dolarul era cu totul altceva acum 20 de ani.
Analiza asta imi aminteste de cum se comparau mereu comunistii cu “cel mai bun al al capitalismului in Romania 1939″ si apoi se umflau total aiurea in pene ca dau clasa regimului burghezo-mosieresc.
Parca vad iar comparatiile: fata de 39′in 65′avem PIB-ul de nshpe ori mai mare ! Ura!!!!! Traiasca !!!!
bogujoy
on Dec 23rd, 2009
@ 23:17:
cred ca cea mai buna comparatie ar putea fi facuta luand aurul ca si referinta!
Lucian Davidescu
on Dec 24th, 2009
@ 09:25:
@Lars
Mda, însă cam totul era extrem de scump şi se găsea numai la negru. Pachetul de Kent avea incluse în preţ nivelul de disponibilitate (nu era cu coadă), calitatea mărfii de import şi paritatea reală leu/dolar.
Tudor
on Dec 25th, 2009
@ 02:04:
Cursul oficial nu era de 15 lei. Pt schimburile comerciale cursul era de 6 lei la dolar, ceea ce reflecta mai indeaprroape valoare produselor tomanesti. Deci PIB-ul a crescut numai cu 20%.
Lucian Davidescu
on Dec 25th, 2009
@ 02:23:
@Tudor
????
6 lei???????
Poate ăsta era cursul la care statul confisca dolarii
Pe-ai celor care aveau voie să aibă, evident, că pe ceilalţi îi confisca gratis.
Valoarea produselor româneşti… hm… adică dacia la 70000 lei / 6 era o maşină care să valoreze 11.600$. Şi 15.000 de dolari ca s-o iei fără coadă
Nu ştiu ce să mai zic, gata.
zamolxis
on Dec 26th, 2009
@ 17:02:
E interesant sa folosesti Kent-ul ca numitor comun. Economist foloseste Big Mac, dar in Ro nu exista pe vremea aia..
doruletz
on Dec 26th, 2009
@ 17:21:
Draga domnule Davidescu, eu nu stiu pe ce te bazezi d-ta cind spui de cursul de 15 lei , oficial si de 6 lei in schimburile comerciale.
Eu imi amintesc ca se spunea la “Europa Libera” ca o Dacie costa cam 3000 de usd si un Oltcit 2500 usd, acesta din urma fiind cea ma ieftina masina din lume atunci, parca prin 86′-87′. Ca dolarul la “negru” era cel putin 50$ (si toate produsele de pe piata cu aceiasi “culoare” se raportau la acest curs de schimb) si inca ceva ,imi aimtesc ca cineva s-a dus in Germania occ. sa schimbe lei si cursul la banca era de 1 DM= 100 lei.
Lucian Davidescu
on Dec 26th, 2009
@ 22:24:
@zamolxis
Exact asta spuneam şi în comentariilde de mai sus, Kent este cel mai apropiat echivalent ceauşist al Big Mac.
@doruletz
Când spun de cursul de 15 lei oficiel mă bazez (evident) pe statisticile BNR: http://194.102.208.22/Ro/Pubs/anuale/1999rar/Anx_stat.pdf
Atenţie, vă rog, 6 lei n-am spus eu, a spus d-l Tudor mai sus, iar cifra o consider ridicol-propagandistică.
Curs real nu exista – în lipsa pieţei, cu o monedă neconvertibilă şi o economie închisă. Existau doar cursuri ocazionale, pentru diverse situaţii, inclusiv cele de care spuneţi dvs.
Ele începeau de la zero lei/dolar pentru cei care n-aveau voie să aibă valută şi nici nu voiau să încalce legea şi ajungeau chiar şi la 100 de lei/dolar sau mai mult atunci când Ceauşescu avea surplusuri de producţie pe care la arunca la export în schimbul unor preţuri derizorii.
Mihai
on Jul 18th, 2010
@ 00:26:
Incerc sa fac o comparatie a cat de puternica era Romania in 1989 si cat este acum, in 2010. Incercam sa ma leg de acest PIB. Nu sunt economist si pana acum nu m-au interesat aceste aspecte.
Dar comparand PIB-urile cu realizarile “stiute/auzite” din toata tzara (nu doar din Bucuresti), tot mi se pare ridicol de putin realizat in ultimii 4 ani fatza de cat se realiza cu economica “muribunda” inainte de 1989.
Atunci se construiau orase (cu tot ce era nevoie), acum doar se pun bancute, din import, in parculetele alegatorilor, iar un flintic de pasaj (Baneasa) dureaza pe la 1.5-2 ani (fata de pasajul Unirii , ce a durat o luna, in 1987).
Faptul ca PIBu’ s-a marit (fata de te miri ce cursuri) tot nu a adus prosperitate. Acum romanul nu mai poate construi nimic, dar poate da mizeria/bruma de bani pe portocale si alte placeri imediate (sa moara fericit, si cat mai repede).