S-a întors sezonul speculațiilor pe leu. BNR cheamă lupul la ospăț

Londra, Canary Wharf. Câțiva traderi nu dorm. Au rămas peste noapte cu ochii în terminalele Reuters și Bloomberg. Se gândesc la bani. Şi la răzbunare.

Luna aste se face un an de la ultimul ‘atac’ masiv pe leu. Anul trecut s-au fript cu câteva sute de milioane într-o țară mai mică din Europe, Middle East and Africa: RON. Acum, sunt toate premizele să o ia de la capăt: buget compromis, guvern în haos, alegeri, plus oameni pe stradă.

Ce înseamnă, de fapt, atac asupra leului? Înseamnă că niște maimuțe ajunse la putere își trag gloanțe în picior iar tu te duci la cules banane din palmierul lor. Pe românește, când e clar că ai dat cu dânsa de gard și că e doar o chestiune de timp până vine nota de plată, băieții deștepți fac un fel de arbitraj: cumpără acum ceea ce sigur se va scumpi. Anul trecut, BNR a reușit să facă doar o gaură în trend atunci când a lăsat piața fără lichiditate. În scurt timp, însă, leul s-a dus iar aproape de unde-i era locul: de la 3,6 la 4,3 pe euro.

Bun, și cum să faci bani dintr-o situație ca asta când ești ‘bancă mare la Londra’:
1. Iei lei cu împrumut
2. Cumperi euro
3. Aștepți să se scumpească (tocmai l-ai ajutat un pic)
4. Vinzi doar o parte din euro pe lei și îți plătești datoria
5. Restul de euro îi bagi în buzunar
6. Spui ‘sărumâna pentru masă’

Varianta nasoală (ce s-a întâmplat anul trecut)
1, 2, 3 idem, doar că Isărescu golește piața de lei iar euro se ieftinește
4. Vinzi euro și nu-ți ajung
5. Mai vii cu bani de acasă, iei bătaie de la tata
6. Spui ‘I’ll be back!’

Ca să nu mai pățești ca data trecută, vrei să te asiguri că ai bani destui. Bun, și acum surpriza: BNR a aruncat miercuri (7 octombrie 2009) pe piață cea mai mare cantitate de lei din istorie. 15 miliarde de lei în două operațiuni repo (adică împrumuturi date băncilor care au cumpărat titluri de stat ca să poată garanta cu ele). Dobândă 8%, termen… două zile.

La Londra, stupoare: ‘Why are they throwing coconuts at us?’ ‘Wargames, my dear Watson!’
La București, ambiguuitate constructivă: ‘BNR a organizat ieri două licitații repo, pentru a vedea dacă nu cumva există impedimente, din punct de vedere tehnic, pentru asigurarea adecvată a lichidității. Dobânzile interbancare se mențin, aș spune anormal, la niveluri apropiate de 10%, în condițiile în care rata dobânzii de politică monetară este de 8%. Operațiunile băncii centrale au rolul de reglaj, sunt normale și se desfă­șoară în contextul în care băncile sunt cele care asigură funcționarea adecvată a pieței și ar trebui să-și regleze între ele varia­țiile de lichiditate.’

Altfel spus, ‘băieți, dacă nu mai știți în care buzunare v-ați pus banii, vă dăm noi cu împrumut pe două zile, până îi găsiți’.

Dar de ce să-ți ajuți inamicul cu gloanțe? Variante:
1. Îl întărâți, ca să-i mai tai capul odată.
2. Arăți siguranță, speri că o să-i tremure picioarele.
3. Stârnești confuzie, mai câștigi o zi.
4. E groasă rău, te bazezi că măcar vor rupe rândurile și vor năvăli în degringoladă.

Zilele astea, ochii pe Forex: It’s high rollers’ safari drive East.