Bulgaria, campioana finanțelor publice. Plusuri și minusuri ale consiliului monetar

Cel mai bun rezultat fiscal din Uniunea Europeană. La asta se așteaptă bulgaria în 2009. Altfel spus, cel mai mic deficit bugetar, în contextul în care contra-performerii Grecia, Irlanda sau Marea Britanie trec de 12%.Pentru 2010, Bulgaria vrea să treacă pe excedent bugetar, la fel ca în anii dinainte de criză. Ce înseamnă asta exact:

După prăbușirea economică de la sfârșitul anilor 90, care a culminat cu încetarea totală a plăților interne, Bulgaria a adoptat ca principală măsură de redresare consiliul monetar. Asta înseamnă paritate fixă a monedei locale față de euro, pe care banca centrală trebuie să o mențină cu orice mijloace.

Atunci când există intrări masive de valută, banca centrală are dreptul să emită bani pentru a nu lăsa moneda locală să se aprecieze.

În situația inversă, banca centrală trebuie să găsească resursele pentru a furniza lichiditatea necesară. În lipsa rezervelor, excedentul fiscal constant rămăsese singura sursă posibilă.

De facto, Bulgaria a trecut la euro încă de acum zece ani. Singura diferență: În locul deficitului bugetar maxim acceptat prin tratatul de la Maastricht, de 3%, Bulgaria a trebuit să rămână cu excedent. În plus, băncile locale nu s-au putut finanța de la banca centrală și a trebuit să iasă pe piețele internaționale. De aici a rezultat un deficit de cont curent echivalent cu al României, cu diferența că în cazul Bulgariei doar sectorul privat a consumat pe datorie.

Nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă. Totul se transferă: Balanța comercială a Bulgariei a fost protejată atunci când toate monedele estice se apreciau. Importurile au rămas scumpe, exporturile au rămas competitive. Însă această legendă a monedei slabe are două efecte secundare nefaste.

1. Puterea de cumpărare și nivelul de trai al populației rămân scăzute.
2. Investițiile în tehnologie avansată rămân scumpe.

Practic, moneda depreciată pe termen lung în cazul unei țări subdezvoltate este o metodă de conservare a sărăciei.

Cu totul altfel stau lucrurile într-o perioadă de ajustare economică severă, când deprecierea pe termen scurt poate da o gură de oxigen economiei. S-a văzut asta în cazul Poloniei sau chiar al Ungariei. O depreciere bruscă urmată de o apreciere viguroasă au făcut ca cele două țări să treacă mai ușor peste criză. Polonia nici n-a intrat în recesiune.

La capătul celălalt al filozofiei economice, Bulgaria a rămas cu paritatea monedei neclintită, însă criza a lovit ceva mai târziu și cu perspective că va dura mai mult.

România este într-o situație intermediară nefericită. Recesiunea a lovit din plin, iar leul s-a depreciat considerabil fără ca nivelul cursului valutar să dea semne că s-ar mai ameliora.

Însă principala lecție pe care au învățat-o țările din zonă, cu excepția României, este disciplina bugetară. Ungaria și Bulgaria concurează acum pentru trofeul calității în finanțe publice. Polonia a reușit să rămână tot timpul pe creștere, iar Cehia a avut un instrument în plus: tendința naturală de apreciere a coroanei, care i-a permis flexibilitate mare cu costuri mici. Slovacia și Slovenia sunt oricum în altă ligă: zona euro, adică într-o situație similară Bulgariei dar cu rezerva că își permit deficite bugetare.

Pe scurt, cum ar trebui să arate guvernul României: prim-ministru ungur, ministru de finanțe bulgar, ministru al economiei polonez. Posturile pentru cehi, slovaci sau sloveni sunt deja ocupate pentru următorii cinci ani.