Până unde poate ține minciuna economică. O poveste cu greci

Regula este că excesul se plătește, că un deficit de cont curent mare (consum pe datorie) va aduce corecții dureroase mai târziu: depreciere de curs valutar, scădere economică, inflație, șomaj. Excepția se numește Grecia.

Agenția de rating Fitch a tăiat ratingul de țară al Greciei, într-o mișcare aproape surprinzătoare, pentru că noul nivel al ratingului, BBB+, este rușinos pentru o țară din zona euro. Şi pentru că mica agenție Fitch, care de obicei intervine la final pentru a arbitra diferențele dintre giganții Standard&Poor’s și Moody’s, a făcut acum prima mutare.

Avantajul Greciei: o încetare de plăți externe ale statului este puțin probabilă în zona euro, unde Banca Centrală Europeană are suficiente resurse și disponibilitate de a ajuta un stat membru.

Dezavantajul: Era deja prea de tot!

Cifrele au arătat, subit, un deficit bugetar real de 12,7% din PIB, într-o țară unde datoria publică depășește 100% din PIB iar perspectivele sunt să sară de 120% în trei ani. Iar “subit” este, în cazul Greciei, un cuvânt cu notorietate tragi-comică. Ani de zile, nici acum nu se știe exact câți, Grecia a falsificat datele despre deficitul bugetar trimise la Uniunea Europeană și a reușit astfel să adopte euro de la început. Apoi, a continuat cu falsurile. Însă paguba s-a distribuit uniform, între toate statele membre, “după principiul solidarității”. Şi cu câteva puncte de sprijin strategic:

Franța a acceptat tacit realitatea, pentru că deficitul măturat sub preș reprezenta, în fapt, cheltuieli masive de înarmare, convenabile Franței atât strategic cât și economic. Germania a acceptat situația pe fondul unei datorii morale istorice. Marea Britanie s-a ținut departe de zona euro așa că oricum n-a suportat mai nimic din pagubă. Iar Italia și Spania sunt ca și Grecia beneficiari-neți, chiar dacă în măsură mai mică, ai monedei unice.

Însă armonia începe să se destrame. Deja stabilitatea zonei euro este pusă în pericol de deficitele mari de peste tot și nimeni nu vrea să lase țări ca Grecia, Irlanda sau Spania să devină colțurile de rupere ale Tratatului de la Maastricht.

Lecția pentru România: Din 2011, vin „300 de camioane cu euro” care să pregătească aderarea în 2015. Însă vor rămâne încărcate, cu șofer, cu cheia în contact. UE are deja destule datorii ca să le mai plătească și pe ale noastre.

Update: O analiză a cauzelor, pe logec.ro

Citește și: 5 zone de risc financiar mai apropiate și mai periculoase decât Dubai