Turul III. Pe care Traian îl va alege Băsescu?
Entuziasm, lăcomie, autoamăgire, negare, frică, capitulare, disperare. Acestea sunt sentimentele care punctează graficul ascuțit al unei bule financiare. Tot acestea au fost sentimentele care au bântuit ambele tabere politice din alegerile de acum.
Însă, ca și bula financiară, alegerile sunt un joc cu sumă nulă. Iar Traian Băsescu a câștigat. Şi în cazul bulei financiare, și în cazul celei electorale, fiecare senzație are câte un rol pe traseu. Însă decisivă este doar decizia rațională.
În cazul de față, taberele au poziționat corect artileria grea. Alianța inspirat intitulată „Proiectul Iohannis” a strâns toate argumentele care-i stăteau în puteri pentru o propunere rațională. Şi a fost la doar un țopăit-distanță de a câștiga.
De partea cealaltă, Traian Băsescu avea o singură ripostă suficient de tare: decizia supra-rațională – care de altfel l-a adus în prim-planul politicii și în fruntea statului – o piesă suficient de puternică pentru a contracara tabăra adversă. La limită, strategia a fost câștigătoare.
De unde vine comparația: Think-tank-ul american RAND, care a elaborat în anii 50 teoria jocurilor și speța ei celebră, dilema prizonierului, organizează periodic un concurs de inteligență artificială. Aplicațiile care participă încearcă să iasă câștigătoare într-un meci cu mutări succesive și două opțiuni: colaborare și concurență. Inițial, s-a dovedit câștigătoare strategia „tit-for-tat”. Adică o aplicație a teoriei deciziilor ale cărei reguli sunt „Nu lovi primul, dacă ești lovit răspunde, dacă adversarul cedează – iartă-l”. Strategia își arată rezultatele doar dacă meciurile sunt suficient de lungi. Iar ramificațiile sunt atât de multe încât programele devin an de an tot mai complexe. În cele din urmă, însă, au început să câștige constant programele supra-raționale, mai agresive și perfect conștiente de decizia rațională a adversarului.
Traian Băsescu este câștigătorul suprarațional al acestor alegeri, și are în față două opțiuni: cooperarea sau competiția.
Prima decizie pe care trebuie să o ia este una morală: să acționeze în interes propriu – indiferent dacă rezultatul este bun sau rău, sau în interesul general – chiar cu riscul de a-și compromite propriul interes. Indiferent de scenariu, opțiunile devin strict obiective:
„Băsescu pacificatorul”: O atitudine consensuală, care să țină cont de jumătatea de electorat care nu l-a votat, de traseul economic incert al țării și chiar de fragila majoritate parlamentară.
„Băsescu răzbunătorul”: O atitudine conflictuală, cu scopul declarat de-a-și duce până la capăt propriul proiect și de-a-și asuma sacrificii pe termen scurt pentru a obține beneficii mai mari pe termen lung.
De această decizie depind două lucruri: Soarta economiei românești și soarta PDL. Cel mai bun scenariu ar fi ca și România, și partidul, să aibă același interes.
Update: Pe baza observațiilor de la Tudor și Alex: Cooperare s-ar putea traduce formal prin desemnarea unui premier non-PDL (în sens larg), iar competiție – prin desemnarea unuia din PDL.
[...] și alte dileme ale prizonierilor seduși de strălucirea lui “My preciousss”, click aici: Etichete: alegeri, dilema prizonierului, teoria jocurilor, traian basescu, vot Post publicat in [...]
Excelent articol!
Am sa fiu concis, cum am invat o viata intreaga.
Bismark a lasat o povata:
- in plan social, politic, militar, orice masura s-ar lua, oricat de proasta ar fi ea, daca se respecta conditiile de aplicare:
– este aplicata cu rigurosa consecventa si fara exceptii
– este aplicata un timp suficient de indelungat
este imposibil sa nu dea si rezultate bune.
Altfel spus, este imposibil, probabilistic, sa arunci in aer 2000 de ani o moneda si sa cada absolut intotdeauna pajura, mai cade si cap.
De aici plecand, si TB ar putea sa se foloseasca de perceptele de mai sus si sa aplice oricare dintre ipotezele lansate in textul de mai sus.
Text pe care il apreciez deosebit, fapt pentru care am si raspuns.
pe fundalul crizei ” basescu razbunatorul ” e sigur varianta necastigatoare … dar cu toate ingredientele de …circ … tentatia e mare
Base razbunator. Chiar si fara paine, vom avea circ.
Interesant.
“De partea cealaltă, Traian Băsescu avea o singură ripostă suficient de tare: decizia supra-rațională – care de altfel l-a adus în prim-planul politicii și în fruntea statului – o piesă suficient de puternică pentru a contracara tabăra adversă.”
. no offense, dar dupa razboi…
.
daca spuneai asta saptamana trecuta te credeam
nu esti tipul care a scris asta? “Însă, în linii mari, finala se joacă azi între Geoană și Antonescu. Dacă Antonescu intră în turul 2, chiar și cu Geoană, câștigă. Dacă nu intră, câștigă Geoană.” ai avut dreptate
daca-mi permiti o opinie, e plina de gauri de rationament analiza ta.
in locul tau as mai studia axelrod.
de ex confunzi un joc in 2 cu un joc cu mai multi jucatori.TB are mai multe optiuni: matricea se face mai complex pt ca sunt mai multi jucatori.
succes!
@alex
Mulțumesc pentru sugestie, voi studia Axelrod
Sunt de acord cu argumentul tău, însă mi s-a părut inutil și caraghios să intru într-o schemă mai complexă și greu digerabilă, mai ales că speța asta presupune o componentă mare de decepție și de irațional. Componentă din care cred că a rezultat și eroarea pe care o menționezi, pe care mi-o asum, și pentru care mi-am luat totuși rezerva “liniilor mari” (că doar nu e o știință predictivă)
Interesant articolul, felicitari.
Si, totusi, cred ca Diabolicu’ va avea un comportament combinat (intre pace si razboi) in functie de cat de tare l-a scos din sarite personajul / partidul si de interesul asupra potentialului relatiei …
Oricum, dpdv economic, tot prost iesim – cum s-ar fi intamplat si in varianta Prostanacu’ pe termen lung.
Si o poanta proaspat primita: CULMEA SOMNULUI – sa te culci presedinte si sa te trezesti (tot) prostanac
)
Nu stiu despre ce vorbim. Suntem intr-o situatie economica si morala mai mult decat precara.Atitudinea presedintelui este importanta.Mai important este insa felul in care partenerii politici si sociali ,inamicii politici si sociali,se vor raporta la situatia existenta ,la nevoile reale ale Romaniei si la masurile pe care ne place sau nu,trebuie sa le luam cu totii. Si daca nu vrem sau nu putem sa le luam,va fi tragic.Si nu mi se pare normal sa asteptam schimbare de atitudine de la un singur om.Este important si ce fel de oameni isi va apropia si cum va sti sa le foloseasca potentialul,de cum reuseste sa mobilizeze societatea civila in realizarea reformelor anuntate.Si,daca in loc sa criticam tot ce fac politicieni nostri,indiferent de culoarea lor,reala sau vopsita,de interesele de moment,si sa facem teorii,am pune mana fiecare sa si schimbam ceva in viata noastra proprie si in activitatea noastra,poate am vedea si un progres in binele nostru.Nu de alta,teoria e buna,insa practica te omoara.Si momentul in care chibitam pe marginea terenului cred ca a trecut.
Pt. Alex si Lucian:
Cred ca amindoi confundati formalismul cu aplicatia. In mod riguros, in teoria jocurilor, singurele inferente corecte si judecati de valoare in legatura cu strategia optima, au loc in preajma punctelor de echilibru si pe traiectorii convergente spre echilibru. In rest, optiunile sint suboptimale si toate alegerile sint arbitrare.
Deci:
1. Lucian: “tit-for-tat” are in mod manifest un singur echilibru, pentru intregul joc, si anume cooperarea. In situatia data, ar fi absurd. Cred ca ceea ce vrei tu sa pui in evidenta ii strategia “iarta o tura”.
2. Un joc cu mai multi jucatori nu-i mai complicat de analizat decit unul cu doi jucatori. In fapt, adesea poate fi mai simplu.
Banuiesc ca amindoi va referiti, de fapt, la rezultatele lui Axelrod; banuiala mea este ca Axelrod, desi un experimentator inteligent (si cu mijloace) are doar o patrundere limitata in teoria jocurilor. Pina la urma el este politolog, nu matematician.
Eu cred ca-i asa: in turul doi, faptul ca toate optiunile sint suboptimale a devenit clar (cu ceva analiza asta ar fi trebuit sa se contureze in mintea oamenilor deja in turul unu), iar rezultatu-i doar o simpla abatere statistica de la medie.
@Tudor
E corect, de fapt nici nu vreau să suprapun ce s-a întâmplat strict pe un model. Asocierea este cu titlu de exemplu, schimbând ce este de schimbat.
Da, rezultatul este o abatere statistică (n-am vrut să-i spun asta lui alex, ar fi zis că mă eschivez
). Băsescu putea, la fel de bine, să piardă la distanță mică.
Meritul lui este că a reușit să ajungă atât de aproape dintr-o postură în care (aproape) toate lucrurile îi erau împotrivă.
Concluzia mea: a avut o abordare supra-rațională. Întrebarea: Este o strategie câștigătoare să fie agresiv încă o rundă?
Lucian,
Nu. Rationalitatea/suprarationalitatea au sens intr-un joc de tip “dilema prizonierului”. Care este traiectoria posibila in care cei doi “prizonieri” (i.e. Basescu si Geoana) colaboreaza? Vine unu’ la bara si zice “votati ma’ cu alalalt?” Nu cred.
Jocul electoral de acest tip este jocul cu doua rezultate posibile; “dilema” are patru pentru doi jucatori. Exista alte posibilitati, e.g. balotaj, arbitraj (unde se pare ca sintem acuma), dar jocul este incheiat, ca atare.
Da. Aici sintem de acord. Agresivitatea este atu-ul lui Basescu si probabil ceea ce a indus o anumita fluctuatie in electorat, fata de ceea ce au spus sondajele.
Un subiect mult mai interesant ar fi modelarea alegatorilor intr-un joc de doua runde si vazut daca si cum se ajunge la un echilibru (poate Pareto, poate altceva).
@Tudor
Cazul e mai complicat.
) în mai multe rânduri mandatul de președinte dacă renunța la decizia unilaterală pentru cel de premier. N-a făcut-o, a zis “totul sau nimic”. Adică a ieșit exact din dilema prizonierului.
Nu sunt de acord
Nu este joc cu sumă nulă, nu sunt doar două rezultate posibile.
Pentru că mizele sunt două: postul de președinte și postul de premier.
Băsescu și-ar fi putut asigura (în linii mari
Lucian,
Cu un obiectiv suplimentar, e.g. postul de prim-ministru, analiza ta ii pertinenta.
Interesant si bun articol; apar aici un numar de intrebari foarte interesante. Poate cu alta ocazie…
[...] fi în stare, mai ales după ce a spus-o p-aia ~ghici cu cine am votat~Mda, ghici! Mi-am pus și eu întrebarea asta. Două variante (lăsându-l la o parte pe Geoană): [...]
STIMATE DOMNULE JURNALIST!
Pacat de filozofia politica pe care cu forta o etalezi!Dupa ani de improscat cu c.acat un om,cat ar fi de rabdator si intelept,nu poate trece sub …obroc marlania,indecenta si ura pe care a …inregistrat-o din partea unor hiene numite fiinte politice rationale!Prin urmare Basescu fara a se razbuna,dupa reinvestire trebuie sa …aplice cel putin o lectie celor care se dadeau desteptii si puternicii zilei!Daca virgula constitutia prevedea si permitea,te anunt,Basescu mai …beneficia de inca un mandat integral in 2014!