Top 5 riscuri politice pentru economia României

Sunt puține șanse ca guvernarea să fie preluată de o largă coaliție, lucru care ar putea fi chiar dăunător. Totuși, partidele ar trebui să renunțe, în criză, la una dintre principalele arme politice: logica ofsaidului.

Există adevăruri care nu pot fi rostite, pentru că acela care le rostește primul are cel mai mult de pierdut politic. Care este rezolvarea acestei situații? În teoria jocurilor, cartelul! Dacă toate – dar absolut toate – partidele importante își asumă realitatea, nu mai au nimic de pierdut. În schimb, am avea de câștigat noi. Care sunt principalele riscuri în economie pentru care politicienii ar trebui să găsească rezolvări:

1. Prelungirea negocierilor parlamentare pentru desemnarea premierului. În ultimele două luni, a fost suficient timp pentru ca orice scenariu electoral să aibă un Guvern pregătit să preia. Toate cele trei partide importante, sau două câte două, ar trebui să se așeze la masa de negociere și să formuleze un scenariu de colaborare, chiar dacă nu-și doresc în ruptul capului să-l pună în aplicare. Nu se știe niciodată.

2. Amânarea tăierilor de cheltuieli bugetare. Totul se plătește și am ajuns deja la o factură insuportabilă. Următorul pas e colapsul. Colaps poate însemna inflație, depreciere masivă de curs, inflamare ruinătoare a dobânzilor sau încetare de plăți interne. Față de oricare dintre aceste situații, șomajul provenit din sectorul public este răul cel mai mic. Restructurarea bugetară se va întâmpla oricum, fie de voie – acum, fie de nevoie – în cel mult un an. Iar partidele ar trebui să admită deja acest lucru, cu atât mai mult cu cât alegeri mai sunt abia peste trei ani.

3. Eliminarea cheltuielilor cu investițiile. Politic, asta este cea mai facilă cale ocolitoare pe termen scurt. Practic, ar condamna România la subdezvoltare pentru încă zece ani. Construcțiile de autostrăzi au fost anulate și în 1997 și în 2005. De fiecare dată, au fost reluate mult mai târziu și mult mai scump. Între timp, România a ajuns în situația de-a se prăbuși sub propria greutate.

4. Îndatorarea publică excesivă la bănci și la furnizori. Cu împrumuturi pentru orice și la orice cost, iluzia bunei funcționări a administrației actuale mai poate fi întreținută o vreme. Efectul ar fi însă devastator. Recesiune în W, de lungă durată, cu falimente, depreciere de curs și, în cele din urmă, tot șomaj. Mult mai mult șomaj. Bonus, nicio șansă de-a mai intra în zona euro.

5. Majorarea nivelului de fiscalitate. După principiul “bate calul care trage”, o parte din nota de plată a politi­cilor păguboase de până acum ar putea fi decontată printr-un plus de fiscalitate. Din punct de vedere economic, efectul este pre­lun­girea recesiunii. Politic, numărul de voturi pierdute nu este foarte mare. Moral, este o catastrofă. Sectorul privat și-a ajustat cheltuielile și a trecut pe excedent, în timp ce sectorul public aproape că și-a dublat deficitul. “Calul care trage” și-ar putea pune, firesc, întrebarea: “În ce țară trăiesc și de ce mai stau?”

Articol publicat în Business Standard